A«Apele râurilor veselesc cetatea Lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui» (Psalmul 45, alin.4)
Pentru că în Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, întotdeauna stau începutul şi temeiul Sfintei Taine a Botezului creştin, să pornim de la faptul că până la treizeci de ani, Fiul Tatălui Ceresc Cel fără de început şi fără de sfârşit, a trăit la Nazaret împreună cu Preacurata Sa Maică Fecioara Maria şi cu bătrânul Iosif, iar, afară de cele grăite de către Iisus Pruncul la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârşit nici o minune şi nu a rostit niciun cuvânt reţinut de către Sfinţii Evanghelişti, dar, începând cu Botezul Său, Domnul Hristos iese din umbră şi începe să propovăduiască. Să mai reţinem încă un lucru foarte important legat de faptul că Iisus a venit la Ioan şi i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, fiind Însuşi Dumnezeu-Omul, ci, pentru a sfinţi Creaţia. Ca să fim convinşi că Mântuitorul nu a venit ca să primească iertare de păcate de la Ioan, acest lucru reiese şi din faptul că Botezul lui Ioan îl ajuta pe om ca să conştientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea! De aceea, se şi spune că era «spre iertarea păcatelor» (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Iisus Hristos!
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”!
De altfel, din cărţile sfinte se cunoaşte că într-o zi, Ioan Botezătorul, verişorul Domnului, «cel mai mare om născut din femeie», L-a văzut pe Domnul Care venea spre el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, ceea ce înseamnă că Domnul Iisus a venit din Galileea la Iordan ca să fie botezat de Ioan, chiar dacă acesta Îl ruga, zicând: «Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi tu vii la mine?», dar, Domnul i-a răspuns: „Aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”, ceea ce însemna că, în acest fel se îndeplinea voia Atotputernicului Dumnezeu. Aşadar, botezându-Se Iisus, când a ieşit din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul Lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel, venind peste El, pentru ca deodată să se audă un glas din înaltul cerurilor: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”, ceea ce înseamnă că în acel moment deosebit, a fost pentru prima dată când omenirea a primit de la Dumnezeu revelaţia (descoperirea) tainică şi supranaturală, dincolo de explicaţia omenească, referitoare la faptul că Unul Dumnezeu este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, motiv pentru care Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numeşte şi «Teofanie» sau Sfânta Arătare a Domnului. În clipa aceea, Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, adresându-se poporului adunat la Iordan, a spus: «Cel Care m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: ,,Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (adică Hristos). Şi eu am văzut aceasta şi mărturisesc că Iisus este Fiul lui Dumnezeu»!
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”!
Ca să revenim, Botezul Domnului a avut loc în Betania, după cum spune Sf. Evanghelist Luca, «dincolo de Iordan», dar, care nu trebuie confundată cu Betania din apropierea Ierusalimului. Aşadar, Botezul Domnului este una dintre cele 12 sărbători importante creştine, iar, acest praznic reaminteşte cele petrecute la Iordan, înainte ca Iisus să înceapă propovăduirea Evangheliei pe pământ. De altfel, începutul sărbătorii este semnalat încă din secolul al III-lea, dar nu este exclus ca praznicul să fie şi mai vechi pentru că un lucru sigur este menţionat în «Constituţiile Apostolice» referitor la faptul că «Botezul Domnului se afla printre sărbătorile creştine foarte importante, alături de Naşterea Domnului şi de Paşti, iar, locul unde se presupune că a fost săvârşit Sfântul Botez este numit pe evreieşte «Yardenit» şi este situat nu departe de ieşirea Iordanului din lacul Ghenizaret, numit şi Marea Tiberiadei. În evreieşte, «Yarden», adică, Iordanul, mai înseamnă «care coboară», pentru că Iordanul are trei izvoare ce coboară, după ce iese din Marea Tiberiadei, pe care o străbate pe o lungime de 20 km, până la 465 m sub nivelul mării, pierzându-se în Marea Moartă. De altfel, unii cercetători susţin că adevăratul loc al Botezului Lui Iisus Domnul s-ar afla în teritoriul actual al Iordaniei. Scrierile sfinte ne învață că Domnul cheamă profeți «pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire și pentru zidirea trupului lui Hristos» (Efeseni 4:12), iar profeții ne învață și ne aduc aminte, cum să devenim noi înşine mai buni și, într-un final, mai fericiți întru Domnul! Mai ales în condiţii grele, de grea încercare, Dumnezeu continuă să ne arate dragostea Sa, trimițându-ne mesajele de care avem nevoie în prezent, în criză pandemică!
„Aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”!
Botezul Domnului este o revelație de la Dumnezeu și oferă instrucțiuni și sfaturi tuturor oamenilor din zilele noastre, ca să fim pregătiți pentru vremurile dificile care vor veni, despre prudența privind finanțele, despre importanța educației, despre căsătorie și relațiile de familie și despre găsirea și păstrarea credinței în timpul încercărilor personale.
Poate mai mult decât o concluzie necesară, să ştim că Botezul Domnului sintetizează Taina descoperirii Preasfintei Treimi în sufletul oamenilor, ceea ce înseamnă că mereu trebuie să ne gândim la modul cum Dumnezeu a rânduit ca în momentul Botezului Lui Iisus Domnul, să ni se descopere, pentru prima dată, în chip atât de deplin şi, în acelaşi timp, atât de tainic, modul de vieţuire a Lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat.
Desigur, că această descoperire s-a făcut atunci când a fost botezat Iisus în Iordan, pentru ca să ne încredinţeze, pe fiecare dintre noi, că la propriul botez, toţi am primit pe Dumnezeu şi Sfânta Treime în viaţa noastră. Poate unii dintre noi am observant că atunci când ne uităm în apă, ni se reflectă chipul.
Deci, la fel, poate ar trebui să ne uităm în apa Botezului şi să vedem frumuseţea ascunsă în această Taină pe care am primit-o fiecare dintre noi, trăitori pe acest pământ! E bine şi e înţelept să ne mirăm, cât de mult ne-am distanţat în izolare faţă de această stare de lumină şi de har! Cât de departe suntem, spiritual vorbind, ca stare lăuntrică, faţă de modul cum eram atunci când am fost botezaţi în numele Domnului! Din păcate, poate că nu mai avem aceeaşi lumină, nu mai avem strălucirea sfinţeniei, nu mai simţim că locuieşte în noi Sfânta Treime.
Ori de câte ori sărbătorim Botezul Domnului, să ne gândim la propriul nostru botez şi să facem o introspecţie, o reevaluare a vieţii noastre duhovniceşti şi să vedem, cam unde ne situăm, pentru că Sfântul Grigorie Teologul, în omilia sa la această sărbătoare, ne îndeamnă «să nu rămânem ceea ce acum suntem, ci să devenim ceea ce am fost la început», cu alte cuvinte, să devenim ceea ce fiecare dintre noi, credem că am primit în dar de la Dumnezeu, pentru a cinsti cu sfinţenie Botezul Domnului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
