Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
Botezul Domnului, Epifania sau Teofania(în limba greacă theophania înseamnă ,,arătarea lui Dumnezeu“) este unul din marile praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe de pretutindeni, sărbătorit în fiecare an pe data de 6 ianuarie, un praznic care descoperă Sfânta Treime lumii şi oamenilor, prin Botezul Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, denumirea în popor a praznicului fiind cea de Bobotează.
Această mare sărbătoare creştinească este precedată de Ajunul Bobotezei, miercuri, 5 ianuarie, zi de post, aducându-ne aminte de postul aspru pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl ţinea în pustie, hrănindu-se doar cu lăcuste şi miere sălbatică, precum şi de postul de 40 de zile pe care Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos l-a ţinut în pustiul Carantaniei, înainte de a-Şi începe activitatea Sa învăţătoarească şi de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu.
Sărbătoarea din 6 ianuarie ne aduce în faţa ochilot trupeşti şi a celor duhovniceşti, mai ales, momentul în care Domnul Iisus Hristos primeşte, la râul Iordan, botezul din partea Sfântului Ioan, Îngerul trimis de Dumnezeu să pregătească calea Domnului, aşa cum Sfântul prooroc Maleahi vestise cu câteva sute de ani înainte că se va întâmpla: ,,Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care Îl doriţi, Iată, vine! zice Domnul Savaot“(Maleahi cap.III, v.1). Îngerul pe care proorocul sfânt Maleahi îl aminteşte şi care pregăteşte calea Domnului este Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul şi Înainte mergătorul Domnului, pe care îl vom sărbători la data de 7 ianuarie 2022.
Revenind la praznicul împărătesc al zilei de 6 ianuarie, Epifania sau Teofania Domnului marchează sfârşitul sărbătorii Naşterii Domnului(Crăciunul) care începe pe 25 decembrie şi se încheie pe 6 ianuarie. În cadrul sărbătorii Botezului Domnului se săvârşeşte slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Sărbătoarea se numeşte şi a Teofaniei deoarece la botezul în apele Iordanului se arată cele trei persoane ale Sfintei Treimi; glasul Tatălui Se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi primeşte botezul din mâna lui Ioan, iar Sfântul Duh Se pogoară asupra Lui în chip de porumbel.
Această sărbătoare mai este uneori numită și Epifania. Unii consideră că acest nume ar fi preluat din vocabularul catolic, făcând referire mai degrabă la sărbătoarea catolică din aceeași zi care comemorează venirea magilor la Pruncul Iisus. Totuși, termenul de „Epifanie” apare și în cadrul slujbelor ortodoxe. Inițial exista un singur praznic creștin la care se sărbătorea arătarea lui Dumnezeu lumii, în forma umană a lui Iisus din Nazaret. Acesta includea sărbătoarea Naşterii Domnului, Închinarea Magilor și toate evenimentele din copilăria lui Hristos, cum ar fi Tăierea împrejur cea după trup şi Întâmpinarea Domnului, împreună cu botezul Lui în Iordan de către Ioan. Fără îndoială că această sărbătoare, la fel ca şi Sfintele Paştti şi Cincizecimea, a fost înțeleasă ca o împlinire a unei sărbători evreiești precedente, în acest caz Sărbătoarea Luminilor.
Sfânta Evanghelie care se citeşte la această mare sărbătoare vorbeşte despre Botezul Domnului în Iordan, ia Apostolul care se citeşte la Sfânta Liturghie vorbeşte despre consecinţele arătării DOmnul ca Epifanie. Sfinţirea apei, care urmează după Slujba Sfintei Liturghii, semnifică faptul că omenirea şi întreaga Creaţie au fost făcute pentru a se umple de prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Tradiţii de Bobotează
Conform unei vechi tradiții, în ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, episcopul sau preotul (în sate) face slujba de sfințire a apei pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După sfințirea apei, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce(în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal prețios). Un număr de bărbați mai destoinici pornesc apoi să recupereze crucea, căutând-o în apele înghețate. Primul care o găsește primește binecuvântarea preotului sau a episcopului. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți. Tradiția s-a păstrat până în ziua de astăzi.
Demnă de remarcat este smerenia de care dă dovadă Înainte mergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. În momentul în care Domnul nostru Iisus Hristos vine la râul Iordan să primească botezul, Sfântul prooroc Ioan Îl opreşte pe El spunând: ,,Eu am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Şi răspunzând Iisus, a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea“( Matei III, 13-15). De aici se poate vedea marea smerenie a Sfântului Ioan Botezătorul în faţa celui de care spusese mai înainte că ,,Vine în urma mea Cel ce este mai puternic decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt“(Marcu I, 5-8). Totodată, se poate observa că Sfântul Ioan era perfect conştient de faptul că în faţa sa nu se află un simplu Om, ci şi Însuşi Fiul lui Dumnezeu, de aceea şi este trimis Sfântul pooroc Ioan Botezătorul ca să pregătească Calea Domnului şi să-i cheme pe oameni la pocăinţă şi împăcare cu Dumnezeu, prin mărturisirea păcatelor(spovedanie) şi iertarea(dezlegarea) lor, zicând ,,Pocăiţi-vă căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!“.
Sărbătoarea Botezului Dmmnului este urmată, vineri, 7 ianuarie 2022, de Soborul Sfântului Prooroc Ioan, Înainte mergătorul şi Botezătorul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul a fost toată viaţa Proroc şi Înaintemergător al Mântuitorului Iisus. A fost pecetluit cu această chemare încă de la venirea lui pe lume, printr-o naştere minunată, vestită de înger (Luca 1, 17; 76); apoi, încă de tânăr este un Proroc al pocăinţei: iubeşte înfrânarea şi viaţa aspră din pustia Iordanului. Aici, în pustie, trăieşte, predică, mărturiseşte şi botează în Iordan pe cei care cred în cuvântul propovăduit de el (Luca 3, 1-6; Matei 3, 2-6). Predica lui cerea: schimbarea vieţii, întoarcerea la Dumnezeu şi împăcarea cu El, pentru a primi viaţa nouă pe care o aduce Împărăţia lui Mesia: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). El împlineşte în faptă ceea ce predică, prin înfrânarea şi viaţa aspră pe care o duce; îmbrăcat în haina aspră, de păr de cămilă, nemâncând pâine, nici bând vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hrănindu-se doar cu lăcuste şi miere sălbatică, precum un înger în trup, cum îl arată unele icoane.
Botezul lui Ioan
Botezul lui Ioan nu era botezul nostru, al creştinilor. El însuşi făcea deosebire între cele două botezuri: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine… vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11). Dar Sfântul Ioan, şi pentru acest botez, cerea „roadă vrednică de pocăinţă” (Matei 3, 8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osândind pe făţarnicii care-l ispiteau, cărora el le spunea „pui de vipere” (Matei 3, 7).Atât de mare faimă de Proroc al Domnului îşi atrăsese Ioan, încât mulţi se întrebau: „Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia?”.
Iar Ioan le răspundea: „Nu sunt eu Hristosul… Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului… Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel ce vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei… dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă” (Ioan 1, 20; 23; 26-27; 31).Mântuitorul Însuşi îl cinsteşte pe Sfântul Ioan, ca pe un adevărat Proroc, zicând: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?… Un proroc?
Da, zic vouă, şi mai mult decât un proroc… Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 7; 9; 11).
Iar dovada cinstei de care se bucura Sfântul Ioan este că Mântuitorul Iisus S-a lăsat botezat de către el în Iordan.
Momentul culminant din viaţa şi misiunea lui Ioan
În Sfintele Evanghelii, Sfântul Ioan este prezentat ca un martor şi mărturisitor al dumnezeirii Mântuitorului Momentul culminant din viaţa Sfântului Ioan a fost atunci când a botezat pe Iisus în Iordan şi L-a mărturisit ca fiind Hristos-Mesia, Fiul lui Dumnezeu, după semnul ce i s-a încredinţat: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer, ca un porumbel, şi a rămas peste El! Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34). Este momentul când Sfântul Ioan înţelege că Domnul Hristos este „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), Care, deşi era fără păcate, S-a botezat pentru mântuirea lumii.
După ce a împlinit lucrarea sa de Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Sfântul Ioan îi îndeamnă pe doi dintre ucenicii săi, Andrei şi Filip, să se ducă şi să urmeze pe Domnul Iisus (Ioan 1, 35-40).Iar când unii dintre ucenicii săi încearcă să-i strecoare în suflet o umbră de invidie faţă de Mântuitorul, Sfântul Ioan, printr-o zguduitoare înălţime de suflet, le răspunde: „Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer… Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 27; 31; 30).
Mucenic al Legii Domnului
În lupta sa pentru trezirea sufletelor, Sfântul Ioan Botezătorul a mustrat şi pe regele Irod Antipa († 39), care îşi izgonise legiuita soţie şi trăia acum cu Irodiada, soţia fratelui său Filip. Ioan îl mustra pe Irod, zicându-i: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Dar mânia Irodiadei era nestăvilită. Mai întâi, ea a obţinut de la Irod arestarea Sfântului Ioan şi întemniţarea lui. La ospăţul dat de ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei, Salomea, a dansat atât de plăcut, încât regele i-a făgăduit că-i va da orice-i va cere. Iar aceasta i-a cerut capul lui Ioan. Deci, prin dansul fiicei sale, Irodiada a primit pe tipsie, de la rege, capul marelui Proroc. Astfel, prietenul Mirelui s-a mutat la cer, ca Mucenic al Legii Domnului. Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât prorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu
Bla bla bla