Această abodare face parte din preocupările mele anterioare, şi este realizată pe suportul teoretic al studiilor de sociologie, dezvoltând într-un mod mai deschis și tranșant fondul de idei al studiilor care abordează sociologic nenorocirile ce necontenit s-au abătut asupra societății românești, astfel de nenorociri coincizând semantic cu «blestemele», associate cu sintagma «BLESTEMELE NAȚIEI ROMÂNE», o temă de mare actualitate pentru decriptarea sensului analizei sociologice! Consider că titlul prezentat s-ar completa și ar nuanța în revelare cu expresia de tomografie sociologică, absolute necesară pentru o perspectivă de specialitate! Studiul de faţă a fost conceput prin prisma exigenței non-redundanței, deci, de a exprima ideile fără a folosi vreun cuvânt în plus, și a fost scris prin prisma exigenței semantice, de a conferi frazei, prin adecvarea cuvintelor, virtutea preciziei, coerenţa exigenței sintactice, posibilitatea de a conferi frazei, prin corectitudinea formulării, virtutea clarității, a exigenței logice, de a conferi textului limpezime, prin asigurarea non-contradicției şi prin virtutea rigorii! Blestemele dintotdeauna ale naţiei române au la bază trădarea de neam şi de ţară, supuşenia vicleană şi exigenței eufonice, de a conferi frazei, prin obținerea ritmicității, virtutea fluenței şi a influenţei catastrofale! În sinteza lor, direcţiile de abordare conferă textului eleganță, dar, şi relevanţă, dovada acesteia din urmă constituind-o sincronismul dintre dinamica citirii textului și ritmul respirației de reflecţie! Limbajul folosit cu acest prilej este unul selectiv-cult, dar, care reproduce fidel unele dintre expresiile cele mai frecvente și deci, definitorii din societatea românească actuală, decăzută şi coruptă până la paroxism, considerând că ar fi fost o butaforie înclinaţia de a pune puncte-puncte, în locul cuvintelor şi a expresiilor vulgare, din moment ce cititorul va vedea cu ochii minții, dincolo de aparența punctelor, exact cuvintele înlocuite.
Ca un sociolog, am căutat să înţeleg blestemele naţiei române!
Nivelul studiului de faţă rezultă, atât din nivelul studiilor de specialitate, cât și ca urmare a experienței personale și instituționale în medii și poziții dintre cele mai complexe, uneori absurde, brutale, demne de omis cu premeditare și înjositoare. La mutilarea cazon-globalistă se poate adăuga excluderea socială la care sunt supuşi cei mai săraci din societatea românească, mai ales că în «capitalismul de cumetrie», excluderea socială este atât de nihilistă încât, spre exemplu, în mijloacele de transport în comun pasagerii, deși te privesc în ochi de foarte aproape, ei, mai privesc şi prin tine, fără nici cea mai vagă reacție că te-ar fi văzut, ca și cum ai fi fost total transparent, deci, ca și cum n-ai fi existat ca un om acceptat de către societate! Impactul acestei perioade a dominaţiei banilor în relaţiile interpersonale, agravat și de sensibilitățile și expectațiile de a fi fost acceptat cândva, dar, mai apoi aruncat la bena de gunoi a Occidentului, cu grad unic al instituției decăzute, încât, atunci când, la cerere, ai reuşit să te detaşezi de indivizii corupţi, ai simțit nevoia, pentru a-ţi crea senzația de cură de dezintoxicare, atât de abjecția cazon-globalistă şi cosmopolită, cât și de complexele de inferioritate și sentimentele de rușine socială! Într-un an cu atâta încărcătură electorală şi cu atâtea situaţii limită şi peste limită, în situația în care nu se întrezăreşte vreo șansă de a finaliza, în lupta cu noi înşine, de a ne păstra absolut iluzoriu, voința, în asemenea condiţii, singurul reazem volițional ne rămâne recursul la certitudinea că, în timpul promovării studiilor sociologice, tema depopulării şi a descoompunerii neamului românesc mă face să cred că abia acum pot să-mi destăinuiesc faptul că în fiecare zi care se scurge, timpul parcă nu mai are răbdare! Pentru a se înțelege dramatismul situației, ca să fiu sigur că pot să finalizez acest studiu, în numele pasiunii, total și definitiv înrobitoare, încă din agonia gândului, din primii ani de facultate am înţeles că sociologia este pasiunea prin care mă eliberez de blestemele vremii, prin volumul cunoștințelor și prin modul de interpretare, atunci când oamenii de la cultură care m-au primit în anul 1975, chiar dacă viaţa mi-a fost un șir nesfârșit de amăgiri și dezamăgiri. Și, cum dezamăgirea constituie – prin descoperirea imprevizibilă a răului sub masca binelui – o revelație, aproape tot timpul, cred că am trecut din revelație în revelație, condiționat să-mi însușesc învățămintele pe care fiecare moment le conținea, ajungând, astfel, să văd viața, oamenii, situațiile și evenimentele dincolo de aparențe. Ca sociolog, am căutat să înţeleg blestemele naţiei române, ale pierderii identităţii naţionale, iar, profesia de sociolog era aproape unanim nedorită de către politrucii de partid de dinainte de 1989, de aceea, scârbit de asemenea mizerii și preocupat să ofer fiicei celei mici cât mai mult timp, am bătut la porțile unui institut de cercetări dintr-un domeniu de vârf!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, omul poate birui natura umană păcătoasă şi blestemată!
Studiile de specialitate m-au ajutat să înţeleg că experienţele cotidiene sunt adevărate lecții ce purifică spiritual și înaripează sufletul! Pe această bază, numai pe această bază, altfel fiindu-mi imposibil, după 1989, am putut să formulez, într-o carte de sociologie, o ipoteză privind etno-geneza poporului român, apoi să mă aplec asupra fenomenului depopulării României, ipoteză pe care, conform metodologiei epistemice specifice, am demonstrat-o pe parcursul mai multor pagini. Acum, gândindu-mă retrospectiv, îmi dau seama că am ajuns să mă angajez la acel studio sociologic minuţios, în urma unei succesiuni de momente decizionale în care, ori am refuzat ofertele de angajare, ori am fost angajat, ori am fost respins la angajare și, respectiv, în care, ori am demisionat, ori m-am transferat opțional, ori mi s-a impus transferarea, toate acestea de parcă aș fi fost predestinat să cunosc realitatea în extreme, inclusiv prin a fi și admirat și huiduit, un număr semnificativ de medii instituționale, tipuri de personalitate, stiluri de conducere, situații și evenimente și deci, să am posibilitatea ca timp de decenii să meditez, în toate sensurile asupra societății românești care se diluează de la o zi la alta, atingând astfel nivelul actual de consacrare pseudo-științifică și de conștientizare a valorii de sine. Constatând că pe mine acest tip de aprecieri nu mă flatează, ci, mă împovărează cu obligația de a confirma și de a evolua numai și numai astfel și, respectiv, fiind sigur că nivelul actual de consacrare științifică și de conștientizare valorică este consubstanțial cu aprecierile celor care ştiu să aprecieze ceea ce merită a fi apreciat ş nu blestemat! Să nu lăsăm nici măcar o clipă să ne pătrundă duhul răutăţii în inimă, iar dacă, în neputinţa noastră, ne vine greu să uităm, să ne rugăm pentru cei ce ne-au supărat, deoarece, prin rugăciune, piatra supărării va fi prăvălită de pe sufletul nostru şi ne vom recăpăta bucuria şi liniştea, iar cel pentru care ne-am rugat, ne va deveni, dacă nu apropiat şi drag, cel puţin, mai uşor blestemat! Poate că patima egoistă de a stăpâni sau domina lumea terestră, de a construi sau realiza domenii, imperii şi paradisuri în lumea materială limitată şi trecătoare este, de fapt, o pervertire sau o deviere a dorinţei omului după iubirea sau bogăţia spirituală infinită a lui Dumnezeu, însă, orice deviere a păcatului e mai mult ca un blestem, devenind căutarea pătimaşă a infinitului în lucrurile finite! Lupta creştinului în lume cu lăcomia de avere, de plăcere şi de putere, cu invidierea şi judecarea aproapelui său, cu ura pătimaşă şi cu dorinţa de răzbunare, cu neputinţa de a ierta din inimă celor care la un moment dat sau în mod repetat i-au adus învinuiri şi acuze nedrepte, este mai mult decât un exerciţiu moral, ea este o luptă spirituală anevoioasă în care creştinul face experienţa concretă a constatării că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, omul poate birui natura umană păcătoasă şi blestemată, faptele rele şi duhurile răutăţii! Când omul încetează de a fi luptător împotriva păcatului ca existenţă egoistă, individuală şi colectivă, decăzută, el nu mai poate fi în mod deplin şi constant un smerit iubitor de Dumnezeu şi de oameni, nici măcar un promotor curajos al speranţei înnoirii vieţii spirituale. De aceea, criza sau deficitul de speranţă ale omului secularizat se vede azi mai ales în practica suicidului, eutanasiei, avortului, drogurilor, violenţei domestice şi sociale şi în alte forme ale disperării şi dezorientării spirituale, care nu sunt decât forme ale blestemelor naţiei române! Din aceste motive, fiecare rugăciune şi fiecare faptă milostivă sau acţiune de solidaritate socială cu cei defavorizaţi pot deveni izvor de nădejde, de umanizare şi de salvare sau de mântuire!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
