Bisericuţele politicii

233

bunila (1)În teoriile organizaţionale, formarea partidelor politice pe teritoriul viran post-decembrist al României, depăşesc durate de timp situate între 25 şi 50 de ani, deoarece asemenea organizări trebuie întărite cu nişte fundamente sociale.

În consecinţă, democraţia românească n-a ieşit din zona pubertăţii sau a adolescenţei timpurii, iar lovitura de graţie pe care i-au dat-o cei câţiva zeci de interesaţi de putere poate fi fatală.

Oamenii de caracter, de importanţă şi de ştiinţă socială, cei care ar fi putut deveni adevăratele personalităţi publice ale naţiunii, s-au dat la o parte în faţa unor oportunişti neculturali, care s-au ostenit să restrângă şi să altereze progresiv câmpul relaţional – naţional, să distrugă sentimentele de siguranţă, importanţă şi utilitate ale fiecărui român în parte şi să ofere explicaţii de neiertat suferinţelor naţiunii.

Destinul social al României şi implicit al fiecărui judeţ din această ţară a ajuns să fie împărţit între politicieni inabili, care nu au cum să ajungă personalităţi publice, sindicalişti cu câmpuri restrânse de viziune economică şi, în cel mai rău caz, cu şmecheraşi îmbogăţiţi peste noapte şi ajutaţi să fure avutul naţional tocmai de către nişte aleşi sau numiţi fără bază electorală.

Dacă aş fi avut o putere, aş fi trimis deja la închisoare pentru înşelăciune în dauna conştiinţei publice pe toţi cei care au părăsit bisericuţele politice care le-au facilitat alegerea ca deputaţi sau senatori şi au migrat doar ca să sprijine o putere dizgraţioasă şi sufocantă pentru naţiune. Cum îşi închipuie Puterea actuală din România că va scăpa de urmărirea judiciară pe care o va impune generaţia următoare, obligată să plătească dezmăţul ei pe bani publici, bani pe care această generaţie va trebui să-i plătească creditorilor. Această generaţie care va urma nu va cunoaşte sindromul succesului cel care poate atesta reuşita în viaţă pentru că actuala generaţie a puterilor a condamnat-o deja la eforturi suplimentare, la constrângeri nedorite şi, de ce nu, la eşec economic şi social. N-am înţeles de ce preşedintele, miniştri şi parlamentarii nu-şi raportează faptele lor de conducere la suportabilitatea naţională. N-am înţeles de ce conducătorii judeţeni, parlamentarii şi diversele persoane aşezate în funcţii de răspundere, la nivelul local şi judeţean, nu-şi pun problema justificării deciziilor decât faţă de legi în funcţiune şi nu de realităţi evidente.

Ultimele decizii privind reforma sanitară conduc la închiderea a două sute de spitale în care, de bine, de rău, s-a investit ca ele să rămână funcţionale. Şcolile şi spitalele dezafectate vor ajunge un capital imobiliar la îndemâna celor care se fac în aceste momente că guvernează.

Profesorii, medicii şi asistenţii medicali, şcoliţi pe bani grei în România vor fi oferiţi gratis statelor Uniunii Europene, pentru că din bisericuţele politice ale momentului lipsesc oamenii cu ţinută morală adecvată rolului de conducător social stabilit de procesele electorale.

Notă! În ajun de Sărbători vorbim de sărăcie, sărmani, nevoi, neîmpliniri şi multe alte rele, pe care în urmă cu 20 de ani le uitaserăm. Atunci ne era frică să vorbim despre Putere, iar acum nu suntem deloc departe de acel sentiment. Poporul nu va mai ieşi la luptă împotriva unor oameni care-l oprimă de teamă să nu-i fie confiscat încă o dată sacrificiul.

Constantin Bunilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here