Mai mulți studenți la Arhitectură au venit din București într-un program susținut de „Ambulanța pentru Monumente Oltenia Vest” pentru a ajuta la restaurarea unei bisericuțe vechi de sute de ani de pe Valea Motrului.
Amplasată în comuna Broșteni, aceasta este datată 1690 și risca să se prăbușească dacă nu s-ar fi intervenit la consolidarea ei în aceste zile. Voluntarii s-au pus pe treabă încă de la începutul lunii și în fiecare zi sunt pe șantierul amenajat în preajma lăcașului de cult. Tineri, în special fete, care nu prea au treabă cu munca fizică, pun mâna pe ferestraie, securi sau ciocane pentru a modela buștenii din stejar în șiță, grinzi sau cuie din lemn.
La capitolul cuie, studenții au făcut un calcul că ar fi nevoie de vreo 6000 de bucăți, până acum fiind realizate doar 3000, munca pentru realizarea acestora fiind una destul de anevoioasă, dată fiind și lipsa de experiență a celor care lucrează la ele. „E prima dată când facem așa ceva. Nu e neapărat greu, doar că sunt multe bucăți de realizat, până la 6000 mai avem de lucru. E un pic greu, dar cauza în sine este cea care ne mobilizează, ideea că vom salva această biserică”, a spus una dintre voluntarele venite din capitală. Sunt însă și studenți care sunt la a doua sau a treia experiență de acest gen și care, între timp, au căpătat suficiente cunoștințe pentru a modela lemnul așa cum își doresc. „Să zicem că am un pic de experiență pentru că nu sunt la prima intervenție de acest gen. Ideea este că noi, ca arhitecți, formarea noastră trebuie să fie continuă și în ciuda vremurilor contemporane trebuie să ne întoarcem înapoi în trecut, să învățăm lecția de la înaintași, de la acei constructori anonimi care au ridicat clădirile pe care azi le apreciem ca și monumente nu doar în România, ci în întreaga Europă. În același timp trebuie să luăm contact direct cu șantierul, cu materialul, să vedem cum îl transformăm din lemnul din pădure în grinda care are locul ei bine determinat în structura construcției”, a spus Bogdan Crupețchi, voluntar în cadrul acestui proiect care în anii trecuți s-a implicat și în salvarea culelor din Gorj de la Șiacu și Groșerea.
Pe șantier este prezent și Nicolae Toader, un meșter cioplitor din Alba, prezent și el atât la restaurările din Gorj, cât și la cea de acum de pe Valea Motrului. Acesta îi învață și pe studenți și le arată cum trebuie ținută securea sau cum trebuie cioplit lemnul pentru a lua forma dorită. „Pentru mine nu e un lucru foarte greu pentru că fac asta de-o viață. E un pic de muncă, pentru cine nu știe poate părea și complicat, trebuie doar să te pricepi un pic și totul devine simplu”, spune meșterul.
Lucrările care mai sunt de făcut pentru ca biserica să poată fi consolidată și salvată vor mai dura câteva săptămâni bune. Carina Tătăranu, șefa de la „Ambulanța pentru Monumente Oltenia Vest”, spune că studenții nu vor părăsi șantierul până pe la mijlocul lunii octombrie. Până atunci ar urma să fie refăcut integral inclusiv acoperișul care, anterior, era din plăci de azbociment, un material cancerigen îndepărtat de abia acum. „Se va lucra inclusiv la partea de bolți, de la altar, de la naos și pronaos, pentru că sunt pe niveluri diferite. Sunt unele elemente lipsă, altele trebuie înlocuite pentru că le-am găsit deteriorate. Dacă nu am fi intervenit acum cred că în maxim 2 ani de zile pica. Pe latura sudică, de exemplu, lipsea talpa inferioară din dreptul pridvorului și jumătate din pronaos. Lipsea cu desăvârșire. Talpa era foarte putrezită, iar biserica era foarte înclinată. Părintele prinsese o scândură deasupra tocului ușii pentru a o ține ca să nu se prăbușească.
Am mai avut cazuri în care biserici la fel de vechi s-au prăbușit pentru că nu a intervenit nimeni să le salveze. E un caz la Gornovița, în comuna Balta. Acum vreo doi ani a fost. Biserica era un pic instabilă, era o gaură prin altar și când a nins un pic mai mult tot acoperișul a căzut și s-a fixat în pământ. Acolo nu am putut interveni deocamdată pentru că acolo nu există documente de proprietate și fără acte e greu să obții avize pentru a interveni. Lucrările aici vor dura mai mult decât am estimat inițial pentru că la început ne propusesem o intervenție de 30 de zile, dar o vom prelungi cu cel puțin 2 săptămâni. Când am scos din tălpile inferioare am descoperit și altele care la suprafață păreau bune, dar la interior erau complet putrezite și a fost nevoie de înlocuirea lor. Totul se cioplește manual, totul trebuie potrivit la milimetru pentru a face îmbinările așa cum trebuie și din această cauză se lucrează destul de greu”, a explicat Carina Tătăranu.
Gelu Ionescu
