Biserica de lemn de la Strâmba Jiu, monument de credinţă

288

1“Ridicarea unei biserici este un pas al nostru către Dumnezeu”

Oricine poposeşte astăzi la Strâmba Jiu poate admira o veritabilă cetate a spiritualităţii ortodoxe, o biserică de lemn în toată splendoarea sa ce prin aerul său exotic a schimbat înfăţişarea locului conferindu-i noi valenţe de trăire spirituală.

Momentul devine unul al bucuriei înălţării noastre, a actualizării legăturii noastre cu Dumnezeu şi clipa coborârii harului divin asupra omului. Şi astfel în pronia sa divină la acest început de nou mileniu Dumnezeu a îndeplinit un vis de generaţii unor semeni de-ai noştri ce au tânjit din tată în fiu să aibă un loc al lor de întâlnire cu divinitatea. Ceea ce impresionează privirea constituind şi punctul central al sfântului lăcaş este turnul-clopotniţă ridicat peste pronaos. Având o înălţime considerabilă (33m) faţă de restul edificiului acesta ţâşneşte deasupra acoperişului ca un veritabil turn de catedrală conferind părţii superioare a bisericii un aer aparte. Biserica de la Strâmba Jiu a prins viaţă pe 5 august 1998 atunci când IPS Nestor Vornicescu a pus piatra de temelie pe locul unde avea să se înalţe noua biserică cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Paraschiva”. Lăcaşul de cult a fost sfinţit la 12 noiembrie 2000 de către IPS Teofan împreună cu un sobor de preoţi cu osteneala parohului Făinişi Antonie. Dar iată în continuare câteva repere legate de acest locaş de cult neobişnuit pe meleagurile Jiului de Sus, date furnizate prin bunăvoinţa Asociaţiei Sfânta Treime din Strâmba Jiu. Aşezat în centrul localităţii biserica veghează nu numai satul dar şi împrejurimile pe mulţi kilometri. Este construită din lemn de stejar şi brad pe un plan dreptunghiular iar corpul este alcătuit din trei încăperi: naos, pronaos şi altarul orientat spre est cu o formă poligonală. Pereţii laterali sunt din bârne de stejar aşezate orizontal şi îmbinate în mod ingenios la colţuri. Pronaosul este acoperit cu un tavan drept iar naosul cu bolta semicirculară. Acoperişul de şindrilă este foarte înalt în două pante repezi spre a grăbi scurgerea apei şi a zăpezii. Turnul este alcătuit dintr-o bază în formă de turlă prismatică cu patru laturi peste care se ridică un foişor deschis pe stâlpi terminat printr-un elegant coif piramidal ascuţit ca o săgeată ce vrea parcă să străpungă cerul într-un ameţitor joc cu divinul. Turla bisericii pare o luminare ce veghează şi răspândeşte lumina credinţei din vârful căreia Crucea Răstignirii şi Steaua Naşterii Domnului se împletesc într-o simbioză perfectă întărind încă o dată dacă mai era nevoie credinţa ortodoxă milenară din comunităţile româneşti. Construită de meşteri maramureşeni ce şi-au transmis din tată în fiu meşteşugul artei lor, folosind procedee păstrate din vechime biserica de lemn reprezintă un monument al artei noastre populare veritabile şi totodată un document al celui mai vechi meşteşug constructiv românesc. Toate acestea au fost posibile la Strâmba de pe Jiu datorită credinţei şi dragostei pentru comunitatea locală a fiului satului Grecu Ioan ce a înţeles că prin biserică poţi afla definiţia omului. Comunitatea locală în frunte cu preotul paroh şi nu în ultimul rând administraţia locală şi-au adus şi ele un important aport înţelegând nevoia de a dărui pentru a putea dobândi credinţa. O altă contribuţie ce trebuie amintită este a stareţei Marina Gligor ce a făcut eforturi atât la construcţia cât şi după aceea la funcţionarea locaşului sfânt. „Şi noi cei din Strâmba Jiului putem spune că vijelii au trecut peste noi ne-am îndoit dar nu ne-am frânt. Ne-am ridicat şi am rămas aici pe vatra noastră ce am păstrat-o şi o vom păstra cum numai Dumnezeu ştie „ne mărturisea un localnic la finalul periplului nostru.

Mugurel Petrescu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here