Satul Drăguțești, din actuala comună Drăguțești, este o veche așezare rurală situată pe malul stâng al râului Jiu între satele Iași – Gorj, la nord, și Cârbești, la sud, toate făcând parte din comuna Drăguțești. Începând din anul 1968 el a devenit reședința comunei cu același nume, înființată prin reorganizarea comunelor Iași – Gorj și Cârbești.
Existența unei biserici în satul Drăguțești este menționată în mai multe lucrări apărute de-a lungul timpului.
Într-o lucrare apărută în anul 1900(1) , în care sunt prezentate tabelar date despre parohiile din Gorj, la poziția 73 este prezentată Parohia Măldărești, și în cadrul acesteia este menționată biserica filială din cătunul “Drăgutescii, cu hramul Nasc. M. D., construită din lemn în anul 1860”.
Într-o altă lucrare, din anul 1941(2) , sunt consemnate următoarele: “Biserica filială cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” din satul Drăguțești, construită din lemn în anul 1908 în locul alteia vechi de la 1733, reparată în 1933, păstrează urmele gloanțelor din războiul 1916/18, nu e asigurată”.
Referitor la luptele care s-au dat la Drăguțești, unchiul meu, Gheorghe Giurcă născut în 1912, a consemnat mai târziu dintre amintirile lui din copilărie, că, în noiembrie 1916, a plecat de frica nemților, împreună cu părinții, cu un car, spre Craiova, dar, la Ișalnița, au fost întorși din drum. Când au ajuns în Drăguțești și-au dat seama că aici au fost lupte grele, iar morții erau îngropați ca în cimitire.
Într-o a treia lucrare(3), se arată că în IAȘI, jud. Gorj există biserica din Drăguțești, 1797-1798.
Toate aceste lucrări evidențiază faptul că în satul Drăguțești a existat o biserică de lemn încă din secolul XVIII (1733) pe locul căreia, în anul 1908, s-a construit o altă biserică tot din lemn.
Deși, începând cu anul 1968, ia ființă comuna Drăguțești, biserica din satul Drăguțești “Nașterea Maicii Domnului” a continuat să facă parte din Parohia Iași-Gorj, împreună de biserica din satul Iași, “Schimbarea la față”, și capela-biserică “Adormirea Maicii Domnului” din fostul sat Zlășteni. Până în anul 1998, cele trei biserici mai sus enumerate au fost deservite de-a lungul timpului de către aceiași preoți.
Din anul 1998, prin reorganizarea administrativă a Parohiei Iași-Gorj, s-a înființat Parohia Drăguțești, iar biserica din acest sat, având hramul “Nașterea Maicii Domnului”, a devenit sediul parohiei.
“Clădirea bisericii filiale din satul Drăguțești-cel de-al doilea sat al parohiei noastre, înspre partea de sud, clădire micuță, tot de lemn ca și Biserica Capelă (este vorba de cea din satul Zlășteni-N.A.) și tot în formă de corabie, a fost terminată și sfințită în anul 1908 după ce începuseră lucrările reconstrucției ei în 1895 tot pe temeliile unei foste biserici tot de lemn care se prea îmbătrânise” (fusese construită în anul 1860, cum s-a arătat mai înainte – N.A.)(4).
Din respect pentru memoria celor care au contribuit la ridicarea acestei biserici, toți dispăruți de peste 116 ani, la fel și urmașii lor, voi reproduce conținutul primei pisaniei scrisă deasupra ușilor de la intrare:
“În rândul întâiu:
Cu ajutorul lui Dumnezeu această sf. Biserică cu hram “Nașterea Maicii Dlui” din cătunul Drăgu….
și în rândul II stă scris în continuare
…ești jud Gorj s’a preînoit prin temelie de zid și zugrăvită în anul 1908 luna Septembrie……………….
rândul mai are cuvinte acum șterse și mai urmează cam trei rânduri șterse, și în al patrulea rând de la capătul rândului cetim:
Cu aprobarea și binecuvântarea Prea Sfîntului Episcop al Eparhiei Râmnicului Noul Severin D.D.
și în celălalt rând cetim:
“Athanase Mironescu, în timpul Sfinției Sale Părintelui Econom Stavrofor Ștefan Nicolaescu Pro
și în celălalt rând se continuă:
toereul Jud Gorj și al Preotului Vasile Negrescu Paroh cu ajutorul Dlor ctitori…
și în celălalt rând:
“Dnu Sever Pleniceanu, căpitan, Dna Constanța Pleniceanu soția sa, Dna Ecaterina Cornea, proprietari, Gh.Gr.Pop”
În alt rând în continuare:
“Cornea , proprietari,Gheorghe Gr. Popescu…. aici sunt câteva nume de ctitori șterși cu briceagul pe zid și apoi se continuă: Constantin Negrea, Constantin Sbu”
Și în alt rând se continuă:
rlea, Costake Negrea, Grigore C. Negrea, Gh. C. Negrea, Maria Gh. Neamțu, Constantin Neamțu….
și în alt rând:
“Pantelimon Voiculescu, Constantin Măruță, Vasile Pânișoară ( aici urmează un nume șters cu briceagul) și se continuă: Grig. Dănoiu, C. D. Catană, aici urmează un nume șters cu briceagul”
Și în continuare în alt rând cetim:
“ T. Brătuianu, T. B. Ungureanu, Ivănoiu primarul comunei și Marina soția sa, fiul său Titi Ivănoiu.
În alt rând urmează:
“Sevastița T. Ivănoiu și fica sa Eti Ivănoiu, Ion D. Loga, M. V. Bogdan, I. V. Bogdan, Gh. N. Loga, D. Neamțu,
Și în alt rând cetim:
S’a sfințit azi 2 Noiembrie 1908. Pictor Christian Niculescu
Apoi, în stânga pisaniei se mai arată și alți ctitori precum urmează: În rândul întîiu
Ilie Prejbeanu, Ștefan Pantalir, Dumitru Pantalir, C. Stroe, C. Vulpe, M. Târziu, Vasile Vâlceanu, Filip Vulpe, Ilie A. Popescu, Ion Prună.
Și în alt rând se continuă:
N. Folcuț, I. G. Popescu, M. I. Popescu, D. Șendroiu, Gheorghița A. Popescu, Const. C. Trufelea, Gr. St. Pantalir, M. Popescu, Gh. M. Popescu.
Și în alt rând:
T. Giurcă, D. Giurcă, C. V. Trufelea, Gh. Trufelea, Gr. Adam, C. Adam, Al. Ion Pătruică, B. Văduva, A. Crăciun, A. Prejbeanu, Crăciun Toltea, T. D. Drăguț.
Și în alt rând:
T. Drăguț, I. Drăguț, I. Toltea, Const. I. Stroe”.
Legat de numele ctitorilor trebuie observat faptul că, în rândul lor, figurează nume importante de proprietari de pământ din satele Drăguțești, Iași-Gorj și Cârbești cum ar fi: Sever Pleniceanu și sora sa, Ecaterina Cornea, proprietarii Moșiei Drăguțești, Maria Gh. Neamțu, a doua soție a lui Gheorghe Neamțu, important proprietar de pământuri din comuna Iași-Gorj, decedat în anul 1902, Constantin Neamțu, fiul lui Gheorghe Neamțu, Pantelimon Voiculescu, Constantin Măruță, Grigore Dănoiu, și ei importanți proprietari de pământuri ș.a. În rândul ctitorilor mai figurează T. B. Ungureanu (Tănasie Barbu Ungureanu) din comuna Romanești (ulterior Iași-Gorj) care este socrul bunicului autorului din spre tată, Olaru N. Ioan, dar și T. Giurcă (Talaleu Giurcă) din cătunul Drăguțești, care este tatăl lui Giurcă Talaleu Grigore, bunicul autorului din spre mamă. Al. Ion Pătruică era tatăl lui Petre Al. Ion Pătruică (zis Trucă), Crăciun Toltea era tatăl lui Lăpădat Toltea, iar T. Drăguț era Trifon Drăguț. În pisanie este menționat și numele preotului paroh al bisericii, acesta fiind, în anul 1908, Vasile Negrescu, ginerele lui Gheorghe Neamțu.
O sumară descriere a bisericii vechi, pentru că în data de 18 septembrie 2022 s-a sfințit o biserică nouă la aproximativ 10 metri spre răsărit de biserica veche, este dată în continuare: “Biserica este înălțată pe o temelie ridicată deasupra terenului, pe o înălțime de 0,60 m. Temelia este din piatră de Jiu și cu var și ciment. În față, la intrarea în biserică avem o tindă în aer liber, tindă deschisă, adică externă, sprijinită în latura ei din spre Apus pe 4 stâlpi de zid, fiecare în 4 laturi de câte 0,35 m și înalți de câte 2 m (ulterior stâlpii de zid au fost înlocuiți cu stâlpi de lemn-N.A). Înălțimea stâlpilor este și înălțimea tinzei care are un tavan neboltit, adică plan. Cei 4 stâlpi sprijină construcția acoperișului gral al Bisericii care se întinde și pe deasupra tindei. Lungimea tindei este de fapt lățimea generală a Bisericii care măsurată pe din afara bisericei este de 5,2 m, iar dacă scădem 0,20 m grosimea celor 2 pereți de lemn tencuit ai Bisericii aflăm lărgimea interioară a bisericii care este de 4,80 m. Lățimea tindei este de 1,10, lățime a cărei dimensiune sporește cu 1,10 lungimea generală a Bisericii. În această tindă avem, lângă lățimea ei din spre MN, o scară de lemn formată din 5 trepte, scară care este largă de 0,80m și înaltă de 2,60m, scară care urcă deasupra podului clădirei, în singura turlă a Bisericei care este și clopotnița Bisericii ptru că adăpostește clopotul Bisericei”(5) .
Două fotografii ale bisericii vechi din Drăguțești cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” sunt date în continuare.
“Terenul, curtea Bisericii, proprietate din timpuri străvechi, împrejmuită cu gard din scândură, construit de enoriași prin contribuție voluntară. Dimensiunile celor 4 laturi ale acestui teren sunt următoarele: Latura din spre Apus are 32 m; cea din spre M. Zi are tot 32 m, latura din spre Răsărit are 40 m iară cea din spre M. N are 30 m”. “Terenul viran din fața bisericii, din partea de apus are dimensiunile de 51m și 50 m deci cu o suprafață de 2.250 m2 din care nu s-a scăzut suprafața șoselei ce merge spre Jiu”(6).
Încă de la sfințirea ei, în anul 1908, și până în anul 1978 când a fost supusă unei ample reparații capitale, biserica nu a avut cimitir. La data de 4 septembrie 1979 are loc sfințirea bisericii în prezența Î.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei, preot fiind Dumitru Dumitrașcu. Tot atunci s-a înființat și actualul cimitir al bisericii.
Am ținut să prezint această biserică deoarece timp de 114 ani ea a fost locul de închinare și rugăciune a peste 100 de generații de locuitori ai satului Drăguțești. În jurul acestei biserici, la hramul satului, care este și hramul bisericii, până la venirea comuniștilor, locuitorii satului așezau mese cu bucate și băutură la care luau loc locuitori din alte sate care veneau la acest praznic al Nașterii Maicii Domnului.
Cimitirul bisericii având doar 46 de ani, în el nu sunt înmormântați locuitorii satului care au contribuit la ridicarea bisericii (cei amintiți mai înainte), aceștia fiind înmormântați în cimitirul din Iași-Gorj), dar nici importanții proprietari ai pământurilor din sat (Ecaterina Cornea, Sever Pleniceanu, Pantelimon Voiculescu, Constantin Bălănescu), deoarece aceștia nu locuiau în acest sat.
Dinu Tătărescu, ultimul descendent al familiei Tătărescu, și Giza Tătărescu, soția acestuia, înmormântați în cimitirul Bisericii “Nașterea Maicii Domnului” din satul Drăguțești
Singurul proprietar de terenuri agricole și forestiere de pe teritoriul satului Drăguțești, care avea și o impunătoare casă în acest sat, a fost Emanoil (Emanoel) Tătărescu (n.1892 – d. 1981), fratele cunoscutului om politic Gheorghe Tătărescu.
O parte din aceste terenuri, și anume 45 ha, au fost expropriate în anul 1945(7), iar casa și restul terenurilor au trecut în proprietatea statului în anul 1948. În casa confiscată s-a înființat Școala Drăguțești, care a funcționat cu clasele I-VII.
“Emanuel Tătărescu, ofițer de carieră, a fost primar al Craiovei între anii 1927 și 1928, fondatorul și directorul Editurii “Scrisul Românesc”, fiind în anii ’30, în fruntea societății pe acțiuni Adevărul. Emanuel Tătărescu s-a căsătorit cu Gabriela, născută Fotino, având împreună doi băieți: Dinu, plecat la Paris, căsătorit cu Mira, și Manole, căsătorit, la 8 noiembrie 1943, cu Marigela Paraschievici”(8).
Regimul comunist instalat în 1945 nu-i va ierta pe nici unul din frații Tătărescu pentru politica dusă înainte de 1945, chiar dacă Gheorghe Tătărescu a reușit să ocupe funcția de Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și Ministru al Afacerilor Străine în Guvernul Petru Groza (5 martie 1945-5 noiembrie 1947).
După arestarea lui Gheorghe Tătărescu (mai 1950), Emanuel Tătărescu va fi “arestat și el în 1950, depus în celula nr.71 din subsolul M.A.I., transferat apoi la Sighet, Emanuel Tătărescu va sta în închisoare până la 15 august 1955 și va locui apoi la nora sa , Marigela Paraschevici, în str. Henri Coandă nr.42, până la sfârșitul vieții, în 1981. Cu un an înainte de eliberarea din detenție, soția sa, Gabriela, își pusese capăt zilelor, nemaiputând suporta cumplitele încercări prin care trecea”(9).
Două fotografii, una cu casa lui Emanuel Tătărescu din satul Drăguțești și alta cu Gabriela Tătărescu în pridvorul unei anexe a casei din Drăguțești sunt date în continuare.
În cei aproape 45 de ani de comunism casa lui Emanuel Tătărescu a continuat să rămână un reper în satul Drăguțești, locuitorii satelor limitrofe referindu – se la aceasta îi spuneau “La casa lui Tătărescu”.
După Revoluția din anul 1989, singurii urmași în viață ai familiei Tătărescu au fost, Sanda Tătărescu Negropontes, fiica lui Gheorghe și Arethia Tătărescu și Dinu Tătărescu, fiul lui Emanuel și al Gabrielei Tătărescu.
În continuare, vor fi prezentate informații legate de Dinu Tătărescu și soția acestuia, Giza Tătărescu, fiica vitregă a scriitorului Mircea Eliade, pentru faptul că cei doi au ales să-și doarmă somnul de veci în cimitirul bisericii “Nașterea Maicii Domnului ” din Drăguțești, nu departe de casa pe care Dinu Tătărescu o recuperase după Revoluție, iar locuitorii de astăzi ai satului Drăguțești știu prea puțin despre cei doi.
“După repatriere, domnul Dinu Tătărescu a fost sprijinit în mod deosebit de către domnul Teodor Meleșcanu, pe atunci, în 1991, îndeplinind funcția de Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe din România – titular fiind domnul Adrian Năstase. Cunosc foarte bine, din afirmațiile domnului Dinu, că domnul Meleșcanu s-a ocupat mult de rezolvarea tuturor problemelor legate de repatrierea sa (asigurarea locuinței, a unui loc de muncă corespunzător pregătirii sale etc.). Rețin că prin grija domnului Meleșcanu, domnul Dinu a obținut o superbă locuință (o vilă cu parter și etaj, în plin centrul capitalei, mai bine zis în spatele Palatului Victoriei, pe strada Argentina)”(10).
Pe Dinu Tătărescu, instalarea comunismului în România l-a găsit student la Universitatea Sorbona din Paris, acesta fiind sfătuit să nu se mai întoarcă în țară. Acolo a dus o viață foarte grea, fiind afectat de arestarea tatălui său, dar și de deportarea mamei lui într-o localitate din județul Ialomița.
“A fost căsătorit, mai întâi, cu o franțuzoaică de care s-a despărțit legal câțiva ani mai târziu, desfacerea căsătoriei făcându-se în America, datorită procedurilor mult simplificate. În anul 1966 Dinu Tătărescu se căsătorește cu Giza Mareș. Aceasta era fiica dintr-o altă căsătorie a Ninei Mareș, o funcționară divorțată, pe care scriitorul Mircea Eliade o cunoscuse după întoarcerea din India și cu care se căsătorise în ianuarie 1934, în ciuda celor din familie care se opuneau cu insistență acestei căsătorii, acesta fiind mai în vârstă și cu o avere nesemnificativă. La data căsătoriei lui Mircea Eliade cu Nina Mareș, Giza Mareș avea vreo 10-11 ani și era internată într-o școală de fete. Nina Mareș va deceda în anul 1944, fiind bolnavă de cancer, iar Mircea Eliade se va căsători, în anul 1950, cu Christine Cotescu, cu care Giza va fi în relații foarte apropiate”(11).
În timpul vieții, Mircea Eliade a manifestat o grijă și atenție deosebită față de fiica sa vitregă, Giza. Pe când era profesor de Istoria religiilor la universitatea din Chicago acesta avea o asigurare universitară, iar înainte de deces (22 aprilie 1986) acesta a redactat un testament care cuprindea și asigurarea universitară, unde era trecută și Giza.
După 1989, însoțit de avocatul său, Ion Pătru, Dinu Tătărescu face demersurile în instanță pentru recuperarea clădirilor aparținând tatălui său, Emanuel Tătărescu, și a terenului aferent acestora.
Demersurile fiind finalizate, Dinu Tătărescu se prezintă la Primăria Drăguțești și Consiliul Local Drăguțești și încheie un CONTRACT DE VÂNZARE – CUMPĂRARE cu Consiliul Local Drăguțești din care rezultă că în data de 02 aprilie 2001, Dinu Tătărescu vinde Consiliului Local Drăguțești un teren în suprafață de 8.054 m.p., teren în formă neregulată, pe care se aflau o casă de locuit P+1 și o altă casă de locuit formată din patru camere. Despre decesul celor doi, avocatul Ion Pătru mi-a relatat următoarele: Dinu și Giza Tătărescu nu au avut copii, ea având 46 de ani când s-a căsătorit cu Dinu. Nici unul nici celălalt nu aveau alți urmași. Giza Tătărescu, născută în anul 1920, va deceda în anul 2006. Înainte de a deceda, Giza a fost internată în spitalul Floreasca. Atunci s-a pus problema locului de veci pentru aceasta. Dinu Tătărescu a vorbit cu doamna Sanda Tătărescu Negropontes, cerându-i aprobarea ca doamna Giza să fie dusă la cimitirul Bellu și să fie depusă în cavoul familiei Tătărescu. Aceasta a tratat cu răceală solicitarea vărului ei, Dinu Tătărescu, și în cele din urmă Giza Tătărescu a fost înmormântată în cimitirul de pe lângă biserica Adormirea Maicii Domnului din Drăguțești, acolo unde peste doi ani, în 2008, va fi înmormântat și Dinu Tătărescu. Fotografiile celor doi și a mormântului lor din cimitirul bisericii din Drăguțești sunt prezentate în continuare.
Un lucru ar mai trebui amintit, și anume, faptul că de mormântul celor doi se îngrijește familia lui Constantin Trufelea, acesta fiind fiul lui Ștefan Trufelea, prieten din copilărie cu Dinu Tătărescu.
Prof. univ. dr. ing. Onisifor Olaru
(1) Sfînta Episcopie a Rîmnicului Noul Severin., Anuarul pe anul 1900, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București 1899.
(2) Sfânta Mitropolie a Olteniei, Râmnicului și Severinului., Viața Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei, Craiova, Tipografia Sfintei Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului, 1941, pg.370;
(3) Nicolae Stoicescu., Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, I-Țara Românească(Muntenia , Oltenia și Dobrogea), Vol.I: A-L, Editată de Mitropolia Olteniei, 1970, pg.379.
(4) Fond Parohia Iași-Gorj, REGISTRUL INVENTAR – JURNAL, al parohiei bisericii ”Schimbarea la față” din comuna Iașii- Gorju, Raionul Târgu Jiu, Regiunea Oltenia.
(5) Ibidem;
(6) Ibidem.
(7) Ion P. Guță., Monografia comunei Iași, Raionul Târgu Jiu, Regiunea Oltenia, document dactilografiat, copie, Muzeul Raional Tg. Jiu, Str. Tudor Vladimirescu nr.75, p.8;
(8) Sorin Popescu.,Tempi Passati, Editura Continent XXI, București, 2012, p.250 și p.252.
(9) Ibidem, p.252;
(10) S-a dus și ultimul moștenitor al numelui de Tătărescu, Însemnări de avocat Ion Pătru., Onisifor Olaru, Pe urmele trecutului-File din istoria satelor comunei Drăguțești, Editura –Ffundația Scrisul Românesc, Craiova 2023, p.425;
(11) Ibidem, p.429.
