Berica lui Bunilă – Roşu de Gorj

253

bunila 003Doamnele şi domnişoarele Gorjului se implică încet-încet în viaţa politică a judeţului, deşi se lovesc de zidul misogin al bărbaţilor. În virtutea mai vechilor percepte patriarhale, rolul femeii s-a conservat zeci de ani, în ideea că ea trebuie să rămână la mătură şi la cratiţă şi, eventual, la făcut copii.

Prezenţa Elenei Ceauşescu în politica la vârf a părut să fie la un moment dat mobilizatoare, dar după căderea regimului Comunist, prima categorie socială, care a plătit tributul democraţiei au fost femeile. Unele dintre ele, celebre chiar, au fost victima unor atacuri nemiloase ale potentaţilor zilei. Aceasta şi pentru că soţiile primilor doi preşedinţi din era post-decembristă au ţinut să rămână în anonimat.

În aceste momente, se produce încă un atac concentrat asupra femeilor din faţa politicii româneşti, în sensul că femeile promovate de putere sunt mult mai vulnerabile în momentul în care intră în sarabanda jocurilor politice. Desigur, nu politica la vârf este cea care poate consacra femeia ca vector electoral, ci politica locală.

Tocmai de aceea, obiectivul de fond se referă la calitatea femeilor pe care partidele politice din Gorj le promovează până la nivel naţional. Astăzi, am în vizor detaşamentul femeilor social-democrate, al căror vârf de lance este Daciana Ponta, europarlamentar cu o vastă arie de cuprindere socială. În afara ei, am căutat, cu multă răbdare, o gorjeancă în politica roşie, de stânga, având în vedere că în mod firesc femeile din Gorj ar trebui să aibă viziuni de stânga.

Nu-mi închipui ce altfel de politică, în afară de cea mondenă, ar dori să facă doamnele şi domnişoarele din Gorj, unele cu una, două sau chiar trei facultăţi, obligate să stea acasă pentru că Gorjul monoindustrial nu poate oferi locuri de muncă, sau să vândă la butic în condiţii existenţiale vitrege, uneori fără carte de muncă.

Aici trebuie să luăm în discuţie înţelegerea bărbaţilor politici, în frunte cu Traian Băsescu, care pot oferi resurse de întreţinere femeilor din familie sau din viaţa lor, însă nu tuturor.

În toamna aceasta, doamnele de roşu din Gorj se vor organiza şi au o bună şansă să-şi promoveze o vicepreşedintă la nivel naţional, dacă nu vor cădea pradă ispitei de a ajuta pe altele din altă zonă a ţării să ajungă acolo. Aceste zvonuri există şi li s-a dat curs, chiar dacă cu multă reţinere.

Eu am asistat la o şedinţă de alegeri într-o organizaţie municipală a PSD, în municipiul Motru, acolo unde Iulia Vână a asistat la rândul ei la alegerea medicului Camelia Khraibani în funcţia de preşedintă a organizaţiei politice de femei a social-democraţilor motreni. Femeile au fost pragmatice şi au stabilit obiective şi, mai mult decât atât, şi-au cercetat împortanţa în organizaţia judeţeană.

Desigur, la Motru, ca pe toate părţile, în garniturile aleşilor locali, femeile reprezintă foarte puţin, dar roşul de Gorj se poate impune la nivel naţional, în sensul că poate intra în componenţa organismului naţional de conducere al femeilor social-democrate. Pentru aceasta, demersul Iuliei Vână este unul corect şi onest.

Notă: istoria lumii este plină de isprăvile unor doamne celebre. Vrem să vedem o doamnă de Gorj în istoria României, altfel am putea trăi cu iluzia portocalie a ascensiunii Elenei Udrea.

Constantin Bunilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here