Conflictul izbucnit cu peste o săptămână în urmă în Orientul Mijlociu, iată, se amplifică şi se acutizează de la o zi la alta şi capătă dimensiuni planetare, de parcă a sosit momentul care poate fi numit începutul sfârşitului sau momentul în care coboară iadul apocaliptic pe pământ, pentru a ne pregăti pentru apusul civilizaţiei! Tocmai de aceea, gândul ne poartă la metamorfoza unei veritabile translaţii de la războiul informațional/dezinformațional care însoțește conflictele armate din diferite vremuri istorice şi din diferite zone ale globului, până la internaţionalizarea războiului nimicitor cu consecinţe imprevizibile, care ne poate reaminti cu lux de amănunte despre excepţionala lucrare a lui Samuel Huntington, sugestiv intitulată «Ciocnirea Civilizațiilor și Refacerea Ordinii Mondiale» («The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order»), pentru că dintr-un conflict latent între două religii monoteiste (iudaismul şi islamismul) în contextul celor trei existente, dacă se adaugă şi creştinismul, iată că se profilează germenii celui de-al treilea război mondial, un război care se bazează pe utilizarea armelor de distrugere în masă şi în care părţile beligerante se rezumă doar la folosirea armelor bazate pe tehnologie avansată şi la ignorarea oricărei iniţiative de conciliere şi de negociere a unor condiţii de pace!
„Orice membru al «Hamas» este un om mort”! (Netanyahu)
Pentru că Samuel Huntington, unul dintre cei mai renumiți politologi americani, fost profesor de științe politice la Universitatea Harvard, președinte al Asociației Americane de Științe Politice şi coordonator pentru planificarea securității în cadrul Consiliului Securității Naționale al Statelor Unite (1977-1978), printr-o previziune aproape neverosimilă, de parcă ar fi făcut-o cu zece zile în urmă, ajunge la o analiză specială, pentru a pune în evidență o bună parte dintre motivațiile şi temeiurile conjuncturii geopolitice în care ne aflăm astăzi! De aici, se conturează tot mai evident faptul că într-o lume marcată de crize multiple, de la cele de resurse, trecând prin cele economice, sociale, culturale şi religioase, cu o serie de resorturi instituționale, la cele de viziune apocaliptică, nu încape nici o îndoială că importanța abordărilor cuprinzătoare de realității divergente sporește importanţa jocurilor de interese şi de putere. În astfel de condiţii, filosofia elaborată la modul exigent și responsabil este chemată să se pronunțe asupra modului în care oamenii care se confruntă din diferite motive, se mai pot gândi şi la dialogul de pace, din moment ce ameninţările cu distrugerea totală abundă în comunicatele statelor beligerante. De cele mai multe ori, epocile de criză au introdus în rol şi filosofia critică de tip kantian, în care apriorismulu puterii de judecată se confundă inexplicabil cu exacerbarea intereselor de clan sau de celulă de criză! De la o vreme, nu poți afla soluții, fără a privi realitățile în întregul lor, iar clarviziunea abordării contează doar ca o ipoteză a studiului aprofundat! Istoria străveche a poporului ales al Lui Dumnezeu face ca Israelul să trateze problema de pe Golgota răstignirilor sale şi a distrugerilor Ierusalimului cu atâtea mijloace pe care duşmanii săi le-au creat pentru a-şi dovedi invincibilitatea, dar, tot de atâtea ori, Dumnezeu şi-a salvatul poporul Său care s-a întors la credinţă şi la toleranţă religioasă! Dacă analizăm cu atenţie termenul «civilizație», acesta a fost și este folosit, ca și cel de cultură, cu înțelesuri foarte diferite în funcţie de sistemul de abordare, cu precizarea că civilizaţia se circumscrie unui set de idei, concepții și perspective filosofice, religioase, politice sau culturale pe care le regăsim şi în zona Orientului Mijlociu, mai ales că în limbajul de zi cu zi, cele două semnificații ale civilizaţiei, cea politică şi cea religioasă, se suprapun și mai niciodată nu este destul de clar la care dintre ele se face referire, fiindcă decizia politică şi tradiţia religioasă presupun şi o corespondență de facto între cele două, iar, orice politică, idee sau viziune filosofică se naște dintr-un context geografic ce aparţine unei comunităţi în sens cultural. Să fie foarte clar, decizia conducătorilor Israelului de a invada Fâşia Gaza pentru a distruge grupurile teroriste este una profund eronată, deoarece, la ora actuală islamismul este mai mult o ideologie a spaţiului vital, iar, Palestina este un simbol al campaniei de distrugere a Israelului! Strategia premierului Netanyahu şi a conducătorilor militari de la Tel-Aviv este greşită, fiindcă a merge în continuare pe calea războiului şi a răzbunării atacului terorist al Organizaţiei «Hamas» înseamnă a creşte la dimensiuni inimaginabile pierderile de vieţi omeneşti şi a transforma totul într-o catastrofă umanitară! În orice caz, o oarecare «trezvie» sau deşteptare prin vigilenţă şi atenţie, care să-ţi permită să «citeşti» ceea ce se întâmplă în zonă dovedeşte faptul că Dumnezeu este într-o continuă comunicare cu fiecare dintre noi şi cu lumea întreagă, mai ales că glasul Său este într-un registru extrem de discret şi foarte delicat, propriu existenţelor înzestrate cu duh, un registru duhovnicesc de factură divină! Dintotdeauna, Dumnezeu Se adresează «de la Duh la duh», prin duhul omului, care este în el, iar, toate cele ale Lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul Lui Dumnezeu, iar, omul firesc, doar ca o făptură creată, nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci el nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte şi cu vocaţia harului!
Liderul palestinian «Hamas», Ismail Haniyeh: ,,Atrocităţile israeliene constituie crime de război şi încălcări flagrante ale dreptului internaţional”!
Prin urmare, pentru a sublinia concordanţa dintre sensul politic și sensul cultural al conceptului de civilizaţie, trebuie să stabilim care este cel mai profund ideal pe care cultura l-a generat într-un anumit context politic, acela care este necesar pentru înțelegerea diferenţei specifice dintre civilizația europeană, care a influenţat decisiv civilizaţia ebraică, în raport cu celelalte civilizații ale lumii. Această afirmație nu implică în mod necesar un monism normativ iudaic, deoarece, istoric vorbind, Israelul a asimilat mai multe idei normative, unele dintre ele identice sau similare cu ideile normative ale altor civilizații. În acest moment, amploarea manifestaţiilor de simpatie faţă de poporul palestinian i-a lăsat fără replică pe conducătorii militari de la Tel-Aviv, însă, nu aceasta ne interesează când vorbim despre specificitatea situaţiei existente, ci, ne preocupă doar acel element singular care particularizează situaţia din Fâşia Gaza, ca un tablou din panoplia civilizațiilor lumii. A transforma o acţiune militară de răzbunare într-o catastrofă umanitară îngrozitoare înseamnă a minimiza atrocităţile comise de către terorişti pe teritoriul Israelului şi a ignora cu premeditare uraganul de rachete care cad zi şi noapte asupra popuaţiei Israelului! Aşadar, acea idee normativă potrivit căreia raportul dintre individul devenit militar înarmat până în dinţi, cum se spune şi persoana umană devenită victimă coletarală, devine intrinsec ireductibil la un scop politic, social sau economic, iar, acest lucru face ca individul sau persoana umană să devină un decident politic ultim! De multe ori, evoluţia favorabilă pacifismului a făcut ca, în timp, războiul să se transforme într-o realitate dramatică a confruntărilor violente dintre beligeranţi, iar, noi, ceilalţi, va trebui, probabil, ca simpli cetăţeni, să ne obişnuim să trăim ca să avem rezultate acceptabile în starea de pace-război sau război-pace în care a intrat sistemul internaţional de câţiva ani, mai ales că aceasta este noua ordine mondială globalistă: o pace care seamănă cu războiul sau un război care în aparenţă este o pace nesigură! În concluzie, conform paradigmei civilizaționale a lui Samuel Huntington, se apreciază că viitoarele conflicte internaționale vor fi generate de state, sau grupuri de state ce aparțin unor civilizații diferite, iar, în prima jumătate a secolului al XXI-lea, patru civilizații se vor confrunta dominant pe arena internațională: Civilizația Occidentală cu stat «lider» SUA sau stat «nucleu», cum spune politologul american, Civilizația Ortodoxă-Rusă, având ca «nucleu» Rusia, Civilizația Islamică, «nucleu» încă nedefinit, posibil Palestina și Civilizația Sinică, având ca «nucleu» China. Desigur, aceasta e o formulă relativă şi discutabilă, fiindcă războaiele şi confruntările militare ale viitorului se vor naște probabil, din aroganța universalistă Vestică, din intoleranța Islamică sau din autosuficiența agresivă Sinică! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
