România a ajuns un paşalâc portocaliu în care dregătoriile se schimbă aparent de nevoie, însă cu multe lucruri necunoscute publicului alegător.
Adriean Videanu, Mihai Şeitan şi Sebastian Vlădescu au fost ca nişte viziri, care au confundat averea naţională cu proprietatea personală, aşa că au scos de la rastelul cu legi calamină pentru astuparea circuitelor.
În Gorj, vizirul Videanu a venit înainte de a fi trimis la dregătoria generală de partid să-i dea curaj beiului Manţog şi să discute despre altă cale a peşcheşului cotidian. Vremea Ramadanului s-a dus şi dacă Traian Băsescu lucrează după patentul în care l-a mazilit pe Petre Roman, atunci, pentru proaspăt maziliţii Radu Berceanu, Adriean Videanu et compania, oaza de belşug îşi pierde capacitatea de a emana bani. Cărbunele din Gorj a ajuns o marfă greu vandabilă şi se alterează în majoritatea stocurilor în aşteptarea schimbărilor politice. Toată reforma din minerit va fi imputată tandemului Ionel Manţog – Marin Condescu pentru că toţi ceilalţi directori, secretari de stat sau responsabili cu mineritul au fost din 1997 încoace pioni pe tabla de şah sau semne ortografice în marele discurs al lichidării bunăstării din Gorj.
Desigur, între timp a înflorit fotbalul, care din doi în doi ani este salvat de la retrogradare de priceperea lui Marin Condescu, de parcă lumea nu ştie că o echipă de fotbal retrogradează ca să-şi poată vinde repede şi bine cei mai buni jucători. Banii pentru fotbal s-au luat din minerit, din acele bonusuri pe care Guvernul vrea acum să le impoziteze. Minerii primeau premiile, după care deveneau mărinimoşi şi aprobau cerinţele aparent sindicale ale lui Marin Condescu pentru că altfel ei nu puteau onora calitatea de oameni cu liceul absolvit. Asta a fost şansa lui Condescu, pentru că dacă ar fi prins garniturile care au făcut în 1081 greva pâinii şi să nu mă întrebaţi unde a fost atunci Ionel Manţog, că vă spun! Şi nici ce au făcut minerii cu Emil Bobu sau Ion Gavrilescu, pe atunci mai mare baci în judeţ, că am văzut cu ochii mei în faţa acelor oameni, care pentru recordurile de producţie la subteran luau şase-şapte lefuri de intelectual bine-plătit şi semnau cu degetul, nu ştiu ce ar mai fi făcut liderul sindical gorjean. Să ştiţi că şi atunci erau echipe de fotbal, de exemplu Minerul Motru, cu Ionel Manţog mijlocaş la deschidere, era pe primele locuri din Divizia B şi ar fi putut promova dacă politica vechiului partid nu urmărea o bună dirijare a banilor pentru sport. De la fotbal, Manţog a ajuns foarte repede jurist angajat în minerit şi din jurist angajat în minerit a devenit cel mai mare specialist în distrugerea sistemului care l-a promovat. Asta da performanţă!
Dau o berică celui care ştie de ce s-a supărat Manţog pe municipiul în care s-a lansat şi, până una alta, conform tradiţiei, vă doresc toate cele bune şi la bună vedere!
Constantin Bunilă
