Băsescu, în viziunea lui Caragiale

302

Profesorul universitar Petre Roman, ştiţi care, cel cu pulovărul de revoluţionar pe la evenimentele şi învălmăşelile din decembrie 1989, s-a pus pe scris. Şi combate bine, la jurnal, nenicul. Ca unul care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Despre fostul premier scos de Silviu Brucan din pălăria Revoluţiei române, aţi ghicit, unul şi acelaşi personaj cu universitarul de care pomeneam mai înainte, adică Petre Roman, se poate spune orice. Numai că nu-i un om civilizat şi cult. Ticluieşte un titlu de te minunezi cum de-a dat, atât de târziu, peste acest secret. “Minciuna şi hoţia scufundă România”. Deci şi Gorjul! Să mai spună cineva că ăl de-a fost în fruntea bucatelor ţării, imediat după decembrie 1989 şi până l-au dat minerii jos, prin luna septembrie 1991, nu ştie ce zice. Ăla ce vorbea de mormanele de fier vechi ale lui Ceauşescu, precum IMGB-ul vândut de el pe mai nimic şi pe care, apoi, cumpărătorii au scos înmiit vânzând „fiarele vechi” cu bucata. Ba fierul vechi ce producea la nişte strunguri ultraperformante utilaje pentru centrale nucleare, ba clădirile şi terenurile. Deci, când este vorba de hoţie, omul Petre Roman ştie ce spune. De “pariul cu agricultura” al lui Petrişor Roman, să nu mai vorbim. El nu-şi aduce aminte multe, deci nici mărunţişuri de felul ăsta. Dar să-l lăsăm pe „nevinovatul” Petre Roman în plata Domnului!
În articolul cu pricina, nu vorbeşte şi de ce-a făcut el, ci, la general, de politicienii de azi. Nici pe Traian Băsescu nu-l numeşte, că nu vrea să se pună rău cu nimeni. Totuşi, Petre Roman ne reaminteşte de actualitatea lui Caragiale, un mare dramaturg comediograf şi scriitor satiric de neegalat.
Ion Luca Caragiale, contemporanul nostru, parcă l-ar fi cunoscut şi portretizat pe Zeus de la Cotroceni şi mai toată liota lui pedelistă scriind cam astfel: “Într-o ţară ca a noastră, unde când afirmi ceva nu ţi se cer şi dovezi, reaua-credinţă este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputaţiuni… N-ai decât să ponegreşti cu drept ori fără drept pe alţii; ca să te crează lumea om cinstit şi de treabă, n-ai decât să ocărăşti şi să osândeşti în vileag purtarea altora, chiar dacă dânşii au o bună purtare şi mai ales în cazul acesta.”
A relua acum şi aici sumedenia de exemple oferite de Traian Băsescu în ascensiunea sa spre tronul din Dealul Cotrocenilor, parcă, nu şi-ar mai avea rostul. Şi domnia sa şi Petre Roman se fac că nu-şi mai aduc aminte că au fost, cândva, braţ la braţ. Colegi de FSN, de PDSR, de prim Guvern democratic, în care au năruit economie, agricultură, transporturile la care Traian Băsescu a reuşit să fie ministru de vreo patru ori. Şi înainte de dispariţia flotei în conturi secrete, nu în Triunghiul Bermudelor, dar şi după. Per şeful lui, pe Petre Roman, la periat până l-a prăvălit de la cârma PD-ului drag amândurora din anul 1992 încoace. Apoi numai celui mai şiret, ori mai oţ! Chiar dacă, pe nemerit a devenit cel mai mare om din stat, cu poteră, justiţie şi servicii la cherem. Toţi cei care-l incomodau pe Traian Băsescu s-au ales cu vorbe de ocară, cu ponegriri şi ameninţări cu DNA-ul din dotarea sa. Iar personajul Traian Băsescu are câte ceva din Tipătescu şi din Trahanache, din celelalte personaje ale lui Caragiale, nu doar din “O scrisoare pierdută”, iar Blonda de la Cotroceni, de la Turism şi pe unde-o mai fi ţiitoarea lui Dorin Cocoş, adică penala Elena Udrea seamănă ca două picături de apă cu Zoe.
Aproape toţi incomozii din calea lui Zeus n-au păţit mai nimic. Doar că nu mai ocupă funcţiile ce le deţineau şi de unde ar mai fi reuşit să vorbească în contra marelui maestru al combinaţiilor care este atotputernicul Traian Băsescu. De la personalităţi precum fostul preşedinte al României Ion Iliescu şi ex-prim ministrul Adrian Năstase, cu care s-a bătut la alegerile prezidenţiale din 2004, la alţi oameni politici ori de afaceri şi “moguli” de presă, cum i-a botezat însuşi Zeus, de reprezentanţi ai presei, care au alte opinii decât ale dictatorului, cu toţii n-au scăpat de gura lui bogată. Şi spurcată.
Ce-ar fi dacă măcar, acum, în al doisprezecelea ceas, personajul caragialean Traian Băsescu să fie apreciat la (non)valoarea sa. Adică să nu-i mai fie luate de bune toate afirmaţiile nelalocul lor şi noile promisiuni mincinoase altfel decât sunt? Prea bogata lui imaginaţie diabolică încă mai prinde, din nefericire, la plebe. Când afirmaţia fostului său şef de partid(şi de stat furat!) Petre Roman zice că “minciuna şi hoţia îngroapă România”, tătucul Traian Băsescu unde e? Şi mai ales, să fie întrebat dacă el nu are nicio vină?!
Dacă nu-l întreabă nimeni acum, după pierderea alegerilor va fi luat la rost ca clientul Justiţiei şi nu singur. Va trage după el toate personajele care-i cântă în strune, din interes. Fie că-i vorba de miniştrii cabinetelor Boc, de oameni de afaceri ori de căţeluşi ce se gudură în faţa lui Zeus, precum Ionel Manţog, baron penal de Gorj, ori de neica Neculai Onţanu, primarele bucureştean amic de afaceri cu Adriean Videanu şi Puiu Popoviciu, arestatul eliberat după ce-a cotizat sau sponsorizat campania lui Băse!
Ion PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here