“Baronul”

357

Filozoful și scriitorul rus avea dreptate; cei care aprobă o părere o numesc ,,opinie” sau (punctul lor de vedere) – adică “părerile” lor care îngustează și converg într-un minuscul “punct”, dizolvându-se de atâta” inteligență”). Cei care nu aprobă o opinie o numesc “erezie”, dar spunea Combe: “Întregul edificiu, întregul mecanism social, se bazează în ultima instanță pe opinii”.

Nu contează părerile altora, diversitatea lor nu este dovada că una este greșită. Când nu știm care este opinia adevărată, ne învață moralistul francez Joubert “trebuie să o alegem pe cea mai cinstită”. Trebuie să ne obișnuim a vedea oamenii sub multitudinea aspectelor, temperamentului și aparenței lor, să-i înțelegem “unghiul” sub care acea persoană privește BINELE.

Viata eroului nostru este marcată de o traiectorie “propulsată” de o tensiune dinamică, purtând amprenta marilor spirite “neastâmpărate”, pentru care creația este cum spunea Nietzsche, “singurul surâs al tragediei noastre”, luminând-o și luminând la rândul lui prin aura de bunătate ce-l caracterizează(nu l-am văzut sau auzit la emisiuni televizate, atacând primul, ci doar apărându-se de “mușcăturile” câinilor). Este din aceeași materie ca noi, din aceeași substanță cu Cosmosul, frate cu stelele și cu azurul, dar fiind OM, vorba lui Terentius “nimic din ce e omenesc nu-i străin”, iar Saflocle scria: “În lumea asta mari minuni/ Minuni mai mari ca omu, nu-s”. Și marele istoric Pârvan, spunea: ”Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia, singura dovadă adevărata de valoare omenească”.

…Și acum să vă dezvălui numele “baronului” (O poreclă răutăcioasă difuzată de invidie și răutate în diverse medii, de “oponenții” dansului cerându-mi scuzele de rigoare pentru folosirea ei, din cu totul alte motive). Este vorba de unul dintre cei mai controversați oameni ai județului, un om a cărui viață e plină de pasiuni active, care să aducă fericirea oamenilor, e vorba de un om aflat în lupta continuă, cu imobilismul, cu apatia și scuzați expresia – cu ura și prostia unor oameni care “n-au râs o dată în viață”, care nu știu a gusta savoarea unei glume, este vorba de domnul Nicolae Mischie, președintele Consiliului Județean și președintele PSD Gorj…Mischie învingătorul de himere, organizatorul de care se teme haosul, subiectul invidiei și urii unor importanți politici, – omul ”deschis”, pus pe glume care a înțeles că între a fi “om politic” și a rămâne “OM” să nu fie nici o diferență.

Poate “unii” care mi-au citit articolele din alte publicații locale, vor spune că mă dezic de anumite “percepe”. NU – Rămân același eu cu percepte ”umaniste de stânga”, apărător al celor mulți și săraci, dar iubind adevărul nu pot rămâne “surd și orb” la “ofensiva” plină de calomnii la adresa domnului Mischie, ofensiva îmbătrânită de vreme, și deci moartă.

…….Și le amintesc versurile celui mai mare liric American (alături de E A Poe) W Whitman – Mă contrazic?/ Ei, da mă contrazic/ Sunt surprins cuprind mulțimi. Și în concluzie: gândesc! Gândesc că nu e bună această invidie împotriva unui, nu doar om politic- a unui luptător pentru nou, ci și împotriva unui istoric și cercetător al trecutului acestor locuri. L-am întâlnit de câteva ori, încă în perioada “începuturilor” – dansul poate nu-și amintește, odată în birou la dansul și s-a manifestat ca un om de spirit, deschis (așa cum am văzut și la televizor), și mi se par “neavenite” (să nu spun altfel) acuzațiile aduse acestui “clăditor” al noului…De alfel invidia și ura par a fi “contagioase” în Gorj, ca de altfel și prostia unor “elitiști” din urbe. Am mai scris despre un caz similar, care din nefericire, nici acum nu s-a “încheiat”, “c-așa e-n…POLITICĂ” (parafrazându-l pe marele Caragiu). Voi reda în versuri câteva “opinii” personale:

Îl critica cu vehemență

Și–l “bălăcește” orice “netot”

Din ura și din impotent

Că-n Gorj e …Herodot

Dezlegând misterele lui  “Clio”

Din trecutul Gorjului “cu brio”

………………………………………….

Da! E “baron” domnul Mischie

Dar e baron în …..ISTORIE

“Deschis” cu zâmbetul pe buze

Proștii pare să-l amuze

Când încearcă să-l acuze

“Invidiile” având “MUZE”

Îl dăm exemplu și povață

La cei care râd “odată-n viață”

Considerând gluma o bogotela

D-aia zâmbesc…pe “cartelă”

Fiindcă domnul Mischie – vorba lui Descartes “și-a înălțat sufletul atât de sus, că nicio ofensă nu-l ajunge.” Și…cum spunea Thales din Milet(cel cu teoria împărțirii în părți proporționale nu doar a triunghiului, ci prin “extensia întregului univers”, dovadă că “est modus in rebus”, încă de acum 2600 de ani “mai bine să fii invidiat decât compătimit”…Și să primești provocarea VIEȚII râzând.

Cum face domnul Mischie! Căruia îi dorim: Multă sănătate, putere de muncă și multă, multă VOIE BUNĂ. (“poate s-ar contamina și alții”)
GH. Rădulescu

Material republicat din cotidianul Timpul din data de 18 decembrie 2003

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here