An de an, congresele de dacologie cuceresc noi culmi de cunoaştere a marilor adevăruri despre fiinţarea noastră pe aceste meleaguri, cu milenii înaintea erei actuale.
În sprijinul acestui motiv doresc să relev actualului Congres existenţa unei cetăţi avanpost apuseană a imperiului lui Burebista şi cu atât mai mult beneficiind şi de câteva superbe fotografii. Este vorba de Cetatea Devin, foarte strategic amplasată la vărsarea Moravei în Dunăre între actualele capitale Bratislava şi Viena. Nu întâmplător s-a născut la poalele ei localitatea slovacă Devinska Nova Ves (Comuna Devinska Nouă) unde s-a născut regretatul meu prieten şi coleg feroviar Milan Vlasic. De la el am avut primele detalii asupra vechimii şi originii cetăţii. În biblioteca mea am un album, ediţia 1960, intitulat: „Bratislava Mesto Na Dunai” (Bratislava oraşul de pe Dunăre), unde un fotoreporter, František Petrlik, ne arată că pe fundalul Cetăţii Devin, fosta administraţie cehoslovacă organiza uriaşe spectacole de „sunet şi lumină” la poalele ei ce strângeau cam 150.000 de spectatori. Încercând să vă ofer aceste imagini, remarc bogata imaginaţie a arhitecţilor slovaci în urma operelor lor, care nu s-au sfiit să reproducă artistic, în actuala civilizaţie, motivele dacice ale Cetăţii Devin; ca o compensare, nici arhitecţii români nu s-au lăsat mai prejos: Edificiul Inspectoratului general al Jandarmeriei din Bucureşti, şoseaua Ştefan cel Mare, prezintă aceleaşi motive dacice ale Cetăţii Devin. Salutăm motivele celui de-al XII-lea congres, intitulat „Tăbliţele de la Sinaia”, care la origine au fost de aur cu mesaje dacice, pe care regele Carol I le-a topit având nevoie de tunuri în Războiul de Independenţă, dar a avut buna cuviinţă de a le copia în plumb, pentru viitorime, lucruri ce se vor dezbate la acest congres. Doresc ca din lucrările sale să se scoată la iveală marile adevăruri din negura necunoaşterii lor, atât a generaţiei actuale, cât şi în special a celei viitoare.
Jenică Niculescu, pensionar CFR Bucureşti
