Cei ce doresc să practice unul din numeroasele sporturi montane ori să facă simple drumeții în perimetrul turistic gorjean au la dispoziţie o multitudine de oferte sau oportunități de petrecere chiar a câtorva ore ori a unui sejur în peisajul montan de excepție al Gorjului.
Astfel, iubitorii turismului şi nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice, unde pot vizita şi, de ce nu, explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi, nu în ultimul rând, 2 trasee de coborâre pe ape repezi (rafting), din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel național.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic, precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului), unde, cu câțiva ani în urmă, s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism. Perimetrul Cerna – Mehedinţi – Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei).
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca).
Pentru cei interesaţi, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Suşita Verde şi Suşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la doua cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului), precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi, de ce nu, Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului, pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani, când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, așadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiți de munte, alpinism, escalada, speologie şi, de ce nu, canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi, înainte de a ne avânta în practicarea sporturilor montane, fie ca montaniard sau speolog cu experiență, fie ca învăţăcel, trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul, ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluție de luat în seamă. Câteva păreri sau haideți să le zicem învățăminte, decantate din experiența ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experiență în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentați, ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în 
teren ar putea salva o viață sau mai multe. Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora, doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de activitatea desfășurată. Prin cunoștințe și pregătire, participanții caută să reducă aceasta doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilității nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită, scria un cunoscut alpinist, exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activitățile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condițiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitată și, în fine, mersul solidar pe munte.
-Va urma-
Mugurel PETRESCU
