Mormane de gunoaie, focuri făcute din cauciucuri de camioane, resturi de materiale de construcții şi, nu în ultimul rând, vegetație arsă de la uleiul de mașină pe care unii dintre cei veniți „la iarbă verde” au găsit de cuviință să-l schimbe tocmai aici, iată doar câteva dintre urmele lăsate de sezonul grătarelor în perimetrul acumulării Valea Mare şi a văii de sus a Motrului.
Semnalam încă din toamna anului trecut mai multe apucături primitive ale unora din cei ce doreau să vină la un grătar pe acele locuri, dar cu toate că în zonă erau o mulţime de vetre de foc făcute de cei ce poposiseră înaintea lor, aceștia parcă intenţionat făceau focul în alte locuri, astfel încât malurile lacului, mai ales în porţiunea paralelă cu drumul asfaltat, arătau ca ciuruite de nişte cicatrice uriaşe.
Nici în acest an parcă nu s-a schimbat mare lucru. Fum, grătare făcute cu lemne adunate ori tăiate direct din pomii de pe margine (am văzut că au apărut lemne de foc ori pentru grătar gata tăiate şi ambalate prin majoritatea benzinăriilor ori magazinelor cu articole de camping, dar uitasem că acestea costă ori lemnele de pe marginea lacului sunt „moka” ce dacă se urâţeşte întreaga zonă.) Păcat, pentru că peisajul este fără pereche, iar dacă mai trebuie să facem o precizare, chiar dacă unora li se pare fără importanţă, este că perimetrul mai sus menţionat face parte din Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei, după cum ne informează un panou la ieşirea din Cloşani, împreună cu câteva sfaturi de comportare.
Dar, vorba unora, cine mai stă să citească toate „tablele” când acum este democraţie şi fiecare poate face ce vrea, poate să şi dea foc la pădure că doar nu e a lui?
Păcat că în ziua de azi mai putem întâlni oameni cu astfel de mentalităţi, la fel ca cei care, cu o minte bolnavă, după părerea mea, schimbă uleiul de la maşină în mijlocul poienii, lăsând în urma lor porţiuni întregi de vegetaţie arsă.
Dar ce să facem? Nu putem spera decât ca ambientul natural al zonei să facă faţă „iubitorilor naturii şi a turiştilor grataragii”, iar oficialii parcului naţional mai sus menţionat să-şi mai facă apariţia din când în când pentru a încerca să reglementeze treburile.
Nu aş vrea să fiu răutăcios, dar de câte ori am fost eu pe acolo (şi nu de puţine ori), o singură dată am văzut o maşină pe care scria Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei ce a tranzitat perimetrul „ca acceleratul prin haltă”. Iar ca mijloace de informare a turiştilor nu am văzut decât 2 panouri anemice cu ceva sfaturi, dar locul unde erau amplasate făcea aproape dificilă citirea lor. Încă o dată, sper ca ecosistemul să nu fie afectat major de dorinţa „arzătoare” a unora dintre semenii noştri în a-şi manifesta apucăturile ancestrale de a distruge şi a face focul prin toate locurile, chiar dacă prin aceasta prejudiciază întreg ambientul zonei.
Mugurel PETRESCU
