Mai sus de fostul complexul hotelier Tismana, astăzi în paragină, după ce trecem de Vila Ursu, există câteva pârâiaşe care după ce-şi croiesc drum pe sub greutatea muntelui şi prin pădurea deasă, se varsă la final în râul Tismana.
Pe unul dintre acestea obişnuiam să opresc de câte ori veneam prin zonă şi, sincer să fiu, mă bucuram că era curat fără ambalaje ori tot felul de mizerii. Fiind acoperit aproape în totalitate de vegetaţie oferea o umbră deasă pentru perioadele caniculare când în alte locuri abia se putea respira din cauza căldurii. Şi maşina se putea parca lejer în tunelul umbros, iar pârâiaşul ce curgea prin apropiere oferea, pe lângă pitorescul locului, briza de răcoare pe care orişicine şi-ar fi dorit-o într-o zi caniculară.
Poposind însă pe acolo, la ceva timp după marea sărbătoare religioasă de la Mănăstirea Tismana, am fost neplăcut surprins că respectivele locuri despre care vă spuneam mai înainte că erau sanctuare în miniatură, arătau jalnic. Vetre de foc, lemne nearse aruncate de-a valma, crengi tăiate din pădure şi trase unele chiar pe drumul ce parcurge Valea Tismanei, ca să nu mai vorbim de celelalte resturi şi mizerii aruncate prin tot locul de o parte dintre cei ce în mintea lor veniseră la evenimentul religios din zonă.
Profund mâhnit de cele văzute, am părăsit locul cu convingerea că odată şi odată trebuie trasă o linie şi făcută diferenţa dintre participarea cu pioşenie la o sărbătoare religioasă şi o „beţivăneală” făcută cu acea ocazie (bineînţeles în mintea unora foarte nimerită pe acele locuri).
Repet, cred că este nevoie să tragem o linie clară (atât noi, cât şi organele de ordine ce participă la aceste evenimente) pentru a nu ne mai îmbăta cu apă rece că dacă facem o petrecere „la iarbă verde” (având manelele şi chiuiturile de rigoare „la îndemână”) cu prilejul unei sărbători religioase o să ne dea credinţa „pe dinafară”. Încă o dată, păcat de 
locul de care vă istorisisem mai înainte. O să merg eu pe acolo şi o să încerc să scap de toate acele mizerii. Iar pe urmă o să mă (pre)fac că nu s-a întâmplat nimic.
Mugurel PETRESCU
fotografii autor
