Cu puţin timp în urmă, dorind să fac nişte fotografii în perimetrul cunoscut îndeobşte pescarilor ca „La evacuator”, acolo unde Jiul se uneşte cu Tismana, am fost neplăcut surprins de mizeria existentă într-un loc aflat în apropierea acestuia.
Respectiva locaţie se prezintă ca o veritabilă groapă de gunoi (clandestină bănuiesc). Tot felul de resturi menajere, ambalaje şi, nu în ultimul rând, resturi de materiale de construcţii ori din demolări zăceau aruncate în acel loc din apropierea drumului, ce de la podul de peste Jiu, în dreapta, merge către Şomăneşti de-a lungul liniei de înaltă 
tensiune. Chiar pe coasta digului putem întâlni tot soiul de haine vechi abandonate, probabil, de cei ce se plimbă prin sate cu „coleusul” ambulant iar ce nu pot vinde abandonează la întâmplare.
Un loc de o frumuseţe aparte, acolo unde apele bătrânului Rhabon, cum era cunoscut Jiul în antichitate, acum curăţate de cărbunele ce înainte se spăla în „vale”, îşi uneşte undele cu una dintre cele mai pitoreşti ape curgătoare din Gorj ce au inspirat de la vechii rapsozi populari la mai nou coborâtorii pe ape repezi în sportul, importat nu cu multă vreme „din state”, numit rafting (traseu de dificultate medie) este asaltat de o grămadă de gunoaie şi deşeuri, unele posibil, chiar aduse din alte părţi şi (după cantitatea lor) chiar basculate acolo.
Cu această ocazie mi-am adus aminte ceva legat de acest fapt. Acele aşa-zise acţiuni de ecologizare, de care mass-media este prompt informată (şi convocată să le mediatizeze) se desfăşoară cu predilecţie în proximitatea Zilei Mediului ori altele asemenea zile atunci când o multitudine de organizaţii care de care cu nume mai pompoase „se agită” culegând trei pungi şi două pahare de plastic (bineînţeles cu cameramanii în spatele lor), scopul lor fiind după 
părerea mea nu de a curăţa, ci mai degrabă de a se vedea la televizor ori la ziar. Cea mai bună dovadă a spuselor mele (şi aici nu am pretenţia că am descoperit eu America ori mersul pe jos) este faptul că odată trecute zilele respectivelor evenimente, majoritatea organizaţiilor cad „în letargie” aducându-şi aminte abia anul următor, în apropierea zilelor ce presupun aşa-zisele acţiuni de ecologizare făcute de cele mai multe ori „de ochii lumii” ori ai mass-mediei.
Şi uite aşa, iarăşi ne furăm singuri căciulile constatând că, deşi se fac o mulţime de acţiuni de acest fel, locurile în care trăim ori mergem pentru petrecerea timpului liber sunt tot mai murdare când normal ar trebui să fie invers.
Pentru că mulţi au văzut dar poate nu au făcut legătura între faptul că, o serie de unităţi ori organizaţii „dau în bâlbăială” cu câteva zile ori săptămâni înainte de anumite sărbători unde se fac acele, hai să le zicem cu indulgenţă ecologizări, dar mai puţin din dorinţa de a reglementa (şi aici iarăşi vin cu părerea mea că este mai simplu şi mai civilizat în acelaşi timp să se menţină curăţenia decât să se meargă în acţiuni de ecologizare „regizate” de cele mai multe ori cu scopul de a ne vedea „pe sticlă” ori la ziar).
Ei acum, dacă tot am demarat aceste identificări de adevărate focare de infecţie (şi trebuie să o spunem răspicat fără să ne fie frică), o să mergem prin mai multe locuri să vedem şi chiar o să indicăm celor ce chiar doresc să dea o mână de ajutor, cu adevărat, la curăţenie în locurile unde se poate acţiona cu succes la păstrarea factorilor de mediu şi conservarea ambientului natural. Şi toate acestea în mod permanent nu numai în proximitatea sărbătorilor specifice unde lucrurile se fac aşa mai mult „pentru poză”.
Mugurel Petrescu
