Cade tencuiala de pe recent inauguratul Muzeu al Tezaurului de la Tismana

Recent aflându-mă la Tismana am fost interpelat de o cunoştinţă venită şi ea probabil la mănăstire (căci nu am întrebat-o): „Dom-le dacă tot ai scris matale (adică eu) mai anul trecut despre Muzeul Tezaurului din vecinătatea mănăstirii, ia mergi şi uită-te mai de aproape că mie mi s-a părut că taman tencuiala (ori cum s-o numi) din faţadă a căzut, iar respectivul edificiu nici nu a fost inaugurat oficial”. Acum, zic eu are dreptate cunoscutul ăsta al meu. Nu trebuie să scrii doar ca să te bagi în seamă ori să cerşeşti laudele celor din jur. Dacă te-ai apucat să relatezi despre ceva trebuie să urmăreşti evoluţia subiectului şi să nu pregeţi a arăta şi aspectele „din umbră” ca să le spunem aşa, ce pot apărea şi care de regulă „nu cad bine”.

Aşa că am trecut şi eu pe la mănăstire, în vecinătatea căreia de ceva timp se lucrează la muzeul despre care am relatat în paginile Gorjeanului de mai multe ori aşteptând vremea când se vor aduce exponatele şi se va face deschiderea oficială. După cum se poate vedea în fotografiile făcute cu acea ocazie, într-adevăr, porţiuni din tencuiala ori vopsitoria exterioară din dreptul intrării căzuseră ori fuseseră afectate de igrasie de la apa ce probabil se infiltrase prin tavan. “Păcat, vorbesc eu singur. Căci urmărisem aproape toate fazele lucrării cu fotografiile de rigoare, chiar şi amplasarea hidranţilor în caz de incendii şi nu mi se păruse că ceva nu ar merge bine. Dar iată că aşa cum se zice s-au înecat ca ţiganul la mal (pardon romul am vrut să zic)”. Bine că mai este ceva timp până la inaugurarea oficială (că am văzut că şi asfaltarea drumului s-a făcut până în centrul localităţii) urmând (bănuiesc eu) ca până la respectiva festivitate lucrarea să ajungă până la platoul din faţa mănăstirii.
Căci ar fi de râsul curcilor ca la inaugurare (unde se aşteaptă prezenţa înalţilor oficiali din cadrul BNR, prelaţi BOR şi nu în ultimul rând ai celor locali şi judeţeni) porţiunea din faţa intrării să arate ca acum ori mai rău în timpul ceremoniei să se mai desfacă bucăţele de tencuială, iar toată festivitatea să devină o circotecă numai bună de dat „la cârcotaşi”.
Pentru că istoria tezaurului cu toate frământările şi vicisitudinile acelor vremuri când evenimentele politice şi militare au impus ca cea mai bună soluţie depozitarea tezaurului în peştera din vecinătatea Mănăstirii Tismana nu ar merita aşa ceva. Şi încă un amănunt ce mi-a fost istorisit de către un bătrân din zonă. Se spune că odată cu tezaurul, întreg muntele din dreptul mănăstirii şi al peşterii a fost umplut cu dinamită astfel că dacă evenimentele acelor vremuri tulburi se precipitau şi nu mai era nici o soluţie de salvare a tezaurului dinamita ar fi fost detonată şi totul ar fi fost astupat de stânci până în drumul ce şi astăzi însoţeşte apa Tismanei în curgerea sa zglobie la vale.
Mugurel Petrescu