Recent, am citit în mai multe publicații locale că se dorește deschiderea unui depozit de colectare, precum și a unei fabrici de procesare, în zona Tg-Jiului, a fructelor, dar și a fructelor de pădure, pentru livrarea către cei interesați a sucurilor naturale fără niciun fel de adaosuri.
O afacere care, dacă ar începe să meargă, ar putea revitaliza perimetrul Gorjului și ar oferi celor dornici sucuri, nectaruri și tot felul de amestecuri naturale, folosite la băuturile răcoritoare, fiind și adjuvante la diferitele afecțiuni ale lumii de astăzi.
Iată, în continuare, câteva modeste considerații legate de aceste lucruri:
Zilele trecute, având iarăși treburi prin mai multe localităţi gorjene, am constatat un lucru curios. Pe marginea drumului de acces către unele dintre ele, în aceste zile ale toamnei era o abundenţă de tufe ori arbuşti cu tot felul de fructe de pădure. Măceşe, păducel (ori mălaiul cucului, cum mai este cunoscut la ţară), coarne, porumbe, rugi plini de mure şi alte fructe ale pădurii stăteau coapte gata numai spre a fi culese. Şi, cu toate astea, nu am văzut pe nimeni să le culeagă pentru a le folosi pe durata iernii ce nu mai are mult şi o să vină şi pe plaiurile noastre. Doar prin piaţă, câte o băbuţă mai are la vânzare măceşe ori păducel, culese de ea cine ştie de pe unde, dar, cine să le mai cumpere?
Şi atunci mi-am zis : „Dom-le da’ păcătoşi mai suntem .Ne îndopăm cu tot felul de chimicale ce sunt omniprezente în „sucurile” ori „nectarul” pe care îl beau copiii şi adulţii fără oprelişte. Iar aceste adevărate oaze de vitamine (recent s-a publicat un studiu din care reieşea că fructele de pădure conţin cea mai mare doză de antioxidanţi ce au un efect major în prevenirea –spun specialiştii, degradării celulei umane şi a apariţiei cancerului) stau pe marginea drumului neculese încântând ochiul doar prin coloritul lor, ca nişte puncte roşii ori vineţii pe fundalul ruginiu al peisajului autumnal”.
Îmi povestea cineva de prin părţile Novaciului că pe acolo se făcea vin de măceşe, gemuri ori dulceţuri din fructele pădurii şi cunoscuta afinată ori rachiul de pere pădureţe ce puteau concura cu „tăriile” de peste munte. Iar astăzi, dacă intri în cel mai modest magazin sătesc, eşti asaltat de puzderia de „sucuri naturale” şi „nectaruri” de fapt combinaţii chimice în toată regula ( la unele îţi trebuie cunoştinţe serioase ori cartea de chimie la tine ca să le desluşeşti compoziţia) ce sunt consumate din ce în ce mai mult în lumea satelor.
Drumul între Brădiceni şi Teleşti, Topeşti şi Boroşteni şi Rasoviţa spre Arcani şi Bâlta, iată numai câteva perimetre ce mi-au venit în minte, unde am fost de-a dreptul încântat de bogăţia tufelor de măceşe, păducel (iarăşi îmi spunea cineva că aceasta este un excelent tonic cardiac), porumbe ori coarne, din păcate prea puţin băgate în seamă în zilele noastre când avalanşa „sucurilor naturale” a pus stăpânire pe noi toţi fără să vrem.
Şi atunci, ne mai mirăm când vedem la televizor statistici peste statistici despre creşterea procentului nu ştiu căror boli metabolice legate de consumul respectivelor chimicale cu „gust” de fructe de pădure?
Pardon, am vrut să spun sucuri naturale dar m-a luat gura pe dinainte.
Mugurel PETRESCU, fotografiile autorului