„Fiecare om e un cuvânt gânditor şi în dialog cu Cuvântul personaldumnezeiesc şi cu celelalte cuvinte personale umane; fiecare soarbe putere din Cuvântul dumnezeiesc, dar şi din puterea lucrurilor, adună raţiunile lor în gândirea sa şi puterea lor în viaţa sa şi le comunică altora şi primeşte de la ei comunicarea lor şi prin aceasta adânceşte legătura sa cu Logosul divin şi înţelegerea originii şi sensului lor”.
Extras din lucrarea Teologia Dogmatică Ortodoxă a pătrintelui Dumitru Stăniloaie.
La iniţiativa Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, filiala „Sfântul Irodion Ionescu”, Tâgu Jiu, la biserica “Sfânta Treime”- Piaţa Mică, Târgu Jiu, s-a ţinut parastasul de 16 ani de la trecerea la cele veşnice a renumitului teolog şi profesor Dumitru Stăniloae. Părintele Stăniloae s-a născut în 16 noiembrie 1903 în satul Vlădeni, judeţul Braşov. În anul 1927, a terminat facultatea şi a susţinut teza de licenţă în teologie cu tema „Botezul copiilor”, sub îndrumarea prof. Vasile Loichiţă. În acelaşi an a primit, din partea mitropolitului Nicolae Bălan, o bursă la Atena, pentru studiile de doctorat. În anul 1928, la Munchen, a frecventat cursurile prof. A. Heisenberg. În primăvara anului 1929, a plecat la Berlin şi Paris pentru studii şi cercetări asupra vieţii şi operei Sf. Grigore Palama, rămânând la întoarcere două luni la Belgrad, pentru studii de Patristică. La numai 26 de ani, la 1 septembrie 1929, a fost încadrat ca profesor la Academia Teologică din Sibiu. A primit hirotonia în diacon la 8 octombrie 1931 şi, în anul 1932, cea în preot. Trei ani mai târziu a fost titularizat pe catedra de Dogmatică, iar în anul 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, post pe care l-a ocupat timp de zece ani. În anul 1943, a apărut una dintre lucrările sale fundamentale „Iisus Hristos sau restaurarea omului”. În aceeaşi perioadă a început traducerea monumentalei opere „Filocalia”, în 12 volume. La 4 octombrie 1955 a fost arestat şi judecat împreună cu alţi intelectuali şi eliberat 8 ani mai târziu.În anul 1991 devine membru titular al Academiei Române. Este de departe considerat teologul cel mai de seamă pe care neamul românesc l-a dat Ortodoxiei şi nu numai. A primit titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Universităţii din Bucureşti, Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Atena, Tesalonic, Belgrad şi a Institutului „Saint Serge” din Paris. Opera sa teologică însumează: 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefeţe, 35 de cuvântări comemorative, 475 de articole de ziar, 17 interviuri, 15 predici publicate, 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio şi televiziune. A trecut la cele veşnice pe 4/5 octombrie 1993. Este înmormântat în cimitirul mânăstirii Cernica lângă Bucureşti…
Asociaţia ASCOR
