Ascensiunea extremismului separatist, o plagă redeschisă, foarte greu de vindecat

304

De o bună bucată de vreme, în toată lumea, rânduielile acesteia nu stau deloc bine. Cu atât mai mult, pe bătrânul nostru continent  păstorit în câteva direcţii  greşite, chiar  de la butoanele de comandă ale  Uniunii  Europene. Iar printre apucăturile inumane  a fost şi rămâne extremismul,  protejat paradoxal  şi de către statele mari şi puternice, invocându-se  ca paravan drepturile omului.

În acelaşi timp, plaga extremismului  s-a inflamat chiar din interiorul entităţilor statale, fie  prin alimentarea cu sponsorizări, venite din  afară, dar şi cu susţinerea  din interese mărunte  şi egoiste  de cei din interior, permiţându-se proliferarea unor partide  şi organizaţii iredentist-şovin-naţionaliste.
Şi consecinţele se văd, privind  spre Marea Britanie (Scoţia), Ucraina de Est, Spania (Catalunia), Italia (Veneto), Belgia, Republica Moldova (Transnistria, Găgăuzia) etc.,  fiind de altfel  continuat  un fenomen extrem  de periculos,  după dezmembrarea Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, deşi prin Actul final de la Helsinki (1975)  s-a legiferat, de drept internaţional, respectarea graniţelor  stabilite după Al Doilea Război Mondial. Dar nici în cazul României, starea de lucruri existente nu este în matca  ei, ba  mai mult focarul iredentismului  extremist maghiar s-a extins şi se complică, iar manifestările  şi actele antiromâneşti au crescut în intensitate şi violenţă. Şi orice  s-ar spune, UDMR-ul  este vârful de lance în acţiunile întreprinse  pentru  dezmembrarea României, aruncând  chiar acum în preajma alegerilor prezidenţiale, pe piaţa media şi opiniei publice, proiectul  autonomist vizavi  de Tineretul Secuiesc (Mureş-Harghita şi Covasna), marcând prin obiectivele  propuse nici mai mult, nici mai puţin decât o „Ungarie Mică” în inima României. Altfel spus, este extrem de grav ce se întâmplă şi la noi, mai ales în contextul dramaticelor  evenimente ce se desfăşoară  în apropierea  graniţelor noastre, dar şi  în Europa. Pe de o altă  parte, că există interese externe, transnaţionale ce încurajează şi susţin  dezmembrarea unor state,  iar pe de altă parte, nu poţi înţelege dihonia dintre  feluritele  partide politice româneşti; în schimb, îşi asociază UDMR-ul la guvernare de peste 20 de ani,  precum o damă de companie, deliberat acceptată nu doar  în derularea  jocurilor  antiromâneşti de culise, ci şi a marcajului său „la ofsaid”. Şi, din păcate, nici după  al 12-lea ceas, cei sus puşi prin mandat românilor  în a rândui şi gestiona trebuirile ţării, nu se sinchisesc  şi nu reacţionează  în spiritul Constituţiei  şi voinţei  naţiunii române rămânând surzi, orbi, fără vlagă şi răspuns  (dar au timp berechet  să se jignească, înjure între ei) la „jmecheriile” UDMR, PCM ş.a.m.d. indiferent  că ne zic „autonomie etnică a maghiarilor din Transilvania” Ardealul, spaţiu complementar  între România şi Ungaria, ba chiar  un „Protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei”  În plus, alde Laszlo Tokes, Kelemen Hunor şi ceilalţi, ştiu bine ce fac, bazându-se nu doar pe sprijinul autorităţilor de la Budapesta, ci şi pe unele  aranjamente Europene  şi Internaţionale.
După cum, să fie fără nici o miză prietenia straşnică a preşedintelui Traian Băsescu cu Laszlo Tokes şi Viktor Orban- premierul Ungariei? Sau  poate să iese fum  fără foc, de vreme ce un important  separatist  pro-rus  vorbeşte  şi despre  vâlvătaia  separaţiei maghiarimii din Transilvania, fluturând  sloganul  aşa-zisul drept  al tuturor  etniilor europene la libertate şi autodeterminare  teritorială?
Sau pentru  că astfel de manifestări,  cu riscuri majore  ce par să scape  de sub control  instituţional  şi democratic  se pot căuta şi alţi vinovaţi, între alţii  Germania  care,  văzându-se cu sacii în căruţă după Marea Unificare,  a avut grijă să ceară şi să se voteze  în PE suspendarea pragului electoral pentru  toate partidele politice.  Şi „buba” nu a întârziat să apară  întrucât  microformaţiunile politice extremist-separatiste, de îndată ce şi-au găsit un loc călduţ în PE au şi început  manevrele oculte  atât  în UE  şi mai ales  în ţările  lovite  de tensiuni interetnice, inclusiv în România.
Or, într-o astfel de situaţie s-a terminat cu pacea şi liniştea  în Europa, iar dacă se adaugă  şi focarele islamiste care  ameninţă nu doar  Orientul Mijlociu, ci întreaga Planetă, atunci poate că se va  suna  deşteptarea şi se vor căuta soluţii  pe măsură pentru izolarea şi stingerea  oricăror focare radical-naţionaliste, şi religioase ce periclitează  pacea în lume. Iar obiectivele ar trebui să fie în primul rând  de natură economică  şi de egalizare  reală, de parteneriat şi nu de slugă  a şanselor între state, într-o lume  ce  se vrea globalizată, dar care, din păcate este greu de realizat, fiind efectiv  blocată de către structurile  de putere  transnaţionale, cu şi din  varii şi oculte motive economico-financiare. La fel, statele  mari şi puternice joacă la două capete, conform propriilor interese, ce spulberă până la urmă  orice speranţă statelor  comunitare,  sau non-comunitare mari şi mici.
Altfel, în acest perimetru de  interese centrifuge, de încercări şi focare extremiste, se găseşte  din nefericire  şi România, chiar  dacă UE  se vrea a fi un stat  multinaţional  global,  dar care dimpotrivă, în perspectiva nu mult îndepărtată, statele unitare par să se spulbere. Căci astfel, lipsind  garanţiile şi limitându-ne a vorbi  doar despre  principii, drepturi şi libertăţi democratice etc, înseamnă mai degrabă o demagogie a seducţiei, în interiorul căruia se strecoară şi otrava, odată cu împachetarea  ambalajului. Şi atunci se mai poate spera  la şansa de a avea  o patrie mamă şi o naţiune prosperă  de vreme ce simţim cum vin de aiurea  tot felul de semnale, prevestind puternicele lovituri ce vor afecta grav unitatea  naţională,  siguranţa şi independenţa reală a României?
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here