.jpg)
Poetul Arthur Bădiţa a fost comemorat ieri la Polovragi, la 13 ani de la trecerea sa într-o altă lume. Câţiva cunoscuţi s-au strâns la căminul cultural şi apoi la cimitirul din localitate, acolo unde poetul se odihneşte. Printre cei prezenţi s-a aflat şi fiul cel mic al acestuia, Răzvan.
Chiar dacă nu l-au cunoscut, elevii unei clase de la Şcoala generală Polovragi au participat cu drag la comemorarea poetului Arthur Bădiţa. Deşi evenimentul s-a desfăşurat într-un cămin cultural care se renovează, cei prezenţi fiind „exilaţi” într-o sală în care erau depozitate mai multe lucruri, cel mai important a fost faptul că trecerea poetului prin această viaţă nu a fost uitată. Manifestarea a fost organizată de către Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, gazdele fiind Primăria şi Consiliul local Polovragi, prin căminul cultural. Bădiţa a fost comemorat „aproape clandestin”, aşa cum s-a exprimat şi Viorel Gârbaciu, prezent în calitate 
de prieten şi de poet.
Fiul cel mic, prezent la comemorare
Prezent la comemorare a fost, de această dată, şi fiul cel mic al lui Arthur Bădiţa, Răzvan. Acesta a văzut cu propriii ochi faptul că o parte din prietenii tatălui său nu l-au uitat. Alţii, însă, da. „Nu pot să-i uit privirea cea de pe urmă. Nu pot să uit cum ne privea”, şi-a amintit Gârbaciu. „Nu exista zi să nu ne întâlnim, locuiam şi foarte aproape unul de celălalt. Dar cu timpul, parcă nu mai ştiu ce anume să povestesc despre el. Dar un lucru m-a lăsat fără cuvinte. Zilele acestea am găsit într-o carte invitaţia la botezul fiului său. Nu mi-a venit să cred”, a spus şi Spiridon Popescu, prezent, de 
asemenea, la comemorare. După întâlnirea de la căminul cultural, toţi cei prezenţi au mers la cimitirul din Polovragi, acolo unde rămăşiţele pământeşti ale lui Arthur Bădiţa şi-au găsit odihna veşnică. „Dacă lua viaţa mai mult în serios, Arthur ar fi fost unul dintre cele mai mari nume ale poeziei româneşti”, a mai spus Popescu.
Dorina Cioplea
