Ce este teatrul?
Este locul unde oamenii pot visa, unde frumoșii nebuni ai scenei, ne împărtășesc viețile imaginare sau nu ale altora, este o idee transformată în realitatea vie de pe scenă, este moment de sacralitate interioară și libertatea de a-ți imagina că poți fi cine vrei tu. Este o libertate a gândurilor, o descătușare de realitatea imediată, uneori apăsătoare și care îți pare fără ieșire. Este spațiul în care poți prinde aripi ca să zbori oriunde vrei, fără a-ți păsa ce zic ceilalți. Este o lume în care ai puterea de a pătrunde și care la rândul ei își deschide sufletul către frumosul imaginației tale, este poezie, muzică, literatură, este încântare.
Anul acesta, Teatrul Elvira Godeanu le-a avut pe toate acestea, fără excepție. A avut piese de teatru scrise de mari dramaturgi (W. Shakespeare, Elise Wilk, etc.) jucate de mari actori cu multă dăruire și ardere interioară pe care noi, spectatorii, nu o simțim, decât atunci când datorită interpretării excelente ale rolurilor, ne lăsăm acaparați de poveste și ne identificăm cu personajul dăruit de actor cu generozitate și multă muncă. Ne-am bucurat de concursuri, intâlniri cu poeții la Festivalul de Literatură „Tudor Arghezi”, unde scriitorii din România s-au întâlnit cu cei din: Grecia, Moldova, Serbia, Olanda, Chile.
Au fost prezente pe scena Teatrului Dramatic, spectacole de comedie, dramă, spectacole pentru copii…
Directorul Mihai Brehuță a îndrăznit și a făcut bine că și-a asumat acest lucru, scoțând Teatrul afară din sala de spectacol, ducându-l pe scena publică: la Amfiteatrul din centrul orașului, Grădina de vară, unde am văzut copii fericiți, uimiți de atâta mister și poveste, și în fața Prefecturii.
Au fost prezente multe piese de teatru, cu actorii noștri și actorii invitați din Petroșani, Tulcea, Satu-Mare, Deva și București.
…Și a fost, a fost sărbătoare la împlinirea celor 25 de ani de existență ai teatrului gorjean, cu lansări de cărți, lansare album, vernisaj-expoziție „Elvira Godeanu”, expoziție de caricatură, muzică clasică-Beethoven, Lyra Gorjului, concurs regional de Muzică și Arte Vizuale, a fost Premieră Națională-întâlnire cu Tap Dance-ul. Au fost: Zile de Poveste, spectacole pentru copii, și mai ales teatru, teatru mult pentru oameni, jucat cu dăruire, cu pasiune și talent de actori. Totul a fost ca o poveste minunată. Pentru că ce este actorul, decât o poveste luată dintr-o carte și pusă în slujba publicului, pe scenă?! Iar scena este un furnicar de: scenariști, regizori, mașiniști și de către toți acei oameni care se află dincolo de cortină, cu multă muncă, cu emoție și ardere la flacăra culturii. Felicitări, vouă tuturor!
Festivalul de Teatru Elvira Godeanu și-a deschis ușile larg, ca niște brațe primitoare timp de o lună, ca un sfârșit de primăvară și un început de vară, fierbinte la propriu. Printre actorii invitați pe scena Teatrului Dramatic, “Elvira Godeanu” aflându-se nume mari ale teatrului românesc românesc: Marcel Iureș, Maia Morgenstern și poetul, caricaturistul, marele nostru actor gorjean, Horațiu Mălăele.
Gala de închidere a Festivalului de teatru Elvira Godeanu s-a încheiat cu premierea celor care au fost deschizătorii, inițiatorii acestui proiect teatral, cu sărbătorirea retragerii fostului director al teatrului, actorul, Marian Negrescu, într-o atmosferă de omagiu adus de către cei care au lucrat cu el, printre invitați aflându-se și Dinu Săraru care a vorbit despre marea actriță, Elvira Godeanu.
Festivalul de Teatru s-a închis cu un concert de violoncel și percuție inedit, Adrian Naidin și John Micu.
Am văzut oameni fericiți, iar acest lucru spune ceva despre Teatrul Elvira Godeanu, că este dorit din ce în ce mai mult. Oamenii s-au săturat de realități urâte, de teatrul ieftin jucat de oameni zi de zi în viața lor, de falsități păguboase din afara scenei, și au deschis ușa Teatrului Adevărat, dorindu-și ceva care să-i smulgă din rutină, griji și blazare, ca un refugiu spiritual către frumusețe. Ei vin spre cei care produc magie, imagini și vise… Lumea izolată a facebook-ului, lumea telefoanelor mobile, a tehnologiei digitale, lumea de afară, plină de zbucium și buimăceală, vine spre lumea de pe scenă, spre nebunia frumoșilor nebuni, spre locul unde pare a fi totul posibil, spre teatru, spre muzică și poezie. Lumea începe să-și regăsească reperele în cultură, iar această regăsire după ani, între teatru și cei maturi, între teatru și adolescenți, între teatru și micuții pe care i-am văzut cum stăteau cu ochișorii plini de lumină și bucurie la piesele prezentate special pentru ei, este un pas înainte, un fapt extraordinar plin de conotație umană. Aș putea spune: e minunată această regăsire, între om și cultură. Ei, tinerii pot fi spectatorii, muzicienii, pictorii, scriitorii, orice altceva, dar oamenii de bine ai viitorului, pentru că teatrul este promotorul artei în mijlocul comunității sociale, tranziția în numele umanității…
Marieta Căprăruși
