Arhitectul Julius Doppelreiter, creator de case cu personalitate(II)

În cele ce urmează, trecem în revistă câteva clădiri cu destinație de locuință, care se evidențiază prin caracterul lor maiestuos și reprezentativ pentru stilul Doppelreiter.
Case cu povești neștiute
• Casa Vintilă (Negreanu)
În 1928, Doppelreiter primește comanda de a executa o clădire de locuit, din partea inginerului Ion Vintilă de la Serviciul tehnic al orașului. Deoarece la vremea respectivă Brâncuși nu trasase Calea Eroilor, casa ocupa și o parte din lățimea acestei străzi. Arhitectul a proiectat-o cu fundație și temelie înaltă din piatră de râu. Sub casă a fost amenajat un beci cu patru încăperi. Planșeele de peste beci sunt din lemn și parțial din beton, iar zidurile din cărămidă. Planșeele de peste parter sunt din lemn, ca și șarpanta, iar învelitoarea acoperișului este din țiglă care a depășit vârsta de 90 de ani, rezistând tuturor intemperiilor1.
Soarta a vrut ca inginerul Ion Vintilă să lucreze îndeaproape cu Constantin Brâncuși, în perioada trasării Căii Eroilor și a ridicării monumentalei sale opere în cele două parcuri ale orașului. Mai toate adresele, referatele și memoriile tehnice referitoare la aceste lucrări poartă semnătura șefului de atunci al Serviciului tehnic al Târgu-Jiului. Cu toate acestea, sculptorul nu a făcut niciun fel de concesii proiectului său arhitectonic, astfel că strada gândită de el a rămas „ideal dreaptă” și nu a ocolit casa lui Vintilă, deși acesta din urmă a făcut numeroase intervenții, chiar și la doamna Tătărescu.
În anul 1937, odată cu trasarea axei Brâncuși, casa a suferit modificări, fiind nevoie de construirea unei alte fațade spre strada nou apărută. O parte din grădina casei a fost expropriată pentru a trasa Calea Eroilor, iar proprietarul a primit o despăgubire de 200.000 lei inițial, la care s-au mai adăugat 72.000 de lei, în urma unui proces. Pentru a se asigura ieșire din casă către Calea Eroilor, s-a mai adăugat o cameră și un hol de intrare. În prezent, imobilul are patru camere de locuit, un hol, o bucătărie, o baie și o cămară.
În anul 1983, în iureșul demolator al vremii, s-a pus problema demolării acestei case pentru a amenaja o parcare. Prezentarea istoricului casei de către actualii proprietari a salvat clădirea, factorii de decizie ai vremii renunțând la intenția inițială.
• Casa Catană
Una dintre cele mai reușite locuințe proiectate și executate de arhitectul Iulius Doppelreiter între 1930-1935 rămâne casa Catană de pe strada Unirii. Profesorul Gheorghe Catană din Romanești, director al Liceului comercial între 1930-1933 (astăzi, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”), a cumpărat în 1930 un loc de casă pe strada Unirii, cu o suprafață de 2291 m.p. și o lățime la stradă de 32 m. În anul următor, a solicitat autorizația de construcție pentru o casă de locuit cu parter și etaj. La parter, casa are un hol, două dormitoare, o sufragerie, bucătăria, cămara și baia. La etaj s-au amenajat un hol, trei dormitoare, o sufragerie, o bucătărie și o baie2.
Dr. Valentin Catană, fiul profesorului Gh. Catană, își amintea în 1997: „Casa a fost construită începând cu anul 1930 și a fost terminată în 1935. Această casă a fost făcută de tatăl meu, Catană Gheorghe, care a funcționat ca profesor la Liceul Comercial și la Liceul «Tudor Vladimirescu». Din salariile care erau, totuși, destul de bune la vremea respectivă, în sensul că un profesor avea 10.000 de lei, iar un metru cub de cherestea era 600 de lei, și predând și ore suplimentare sub formă de preparații, în cinci ani a reușit să construiască această casă numai din salarii și din banii pe care îi obținea pe orele suplimentare. Casa a fost construită și din propunerile arhitectului, însă și la propunerea tatălui meu, care a făcut facultatea la București și s-a inspirat dintr-o serie de case construite după arhitectura vremii; cealaltă parte s-a inspirat de la Banca de la Craiova, pentru decorațiunile care sunt sus și au fost copiate după arhitectura băncii din Craiova3”. Casa este construită pe o fundație din piatră și beton, cu zidăria din cărămidă, șarpanta din lemn și având învelitoarea acoperișului din tablă de plumb. Deasupra intrării în casă s-a edificat o loggia sprijinită de coloane terminate cu capiteluri, având motive florale. În partea de sud a casei s-a prevăzut un balcon din lemn de stejar, cu ornamente sculptate de un meșter renumit al acelor ani, pe nume Boboc. Atât lemnăria exterioară cât și cea interioară sunt lucrate în atelierul de tâmplărie și mobilă al meșterului Tadici. Sub acoperiș s-a montat un brâu cu ornamente copiate după o bancă din Craiova, iar la balcon brâul s-a realizat în anul 1942 de către meșterul Gogan. Zidăria și acoperișul casei, precum și o parte din finisajul exterior s-au realizat de către frații Moldoveanu din Târgu Jiu4. În anul 1937, profesorul Catană a solicitat și a obținut autorizația de construcție pentru dependințele din spatele casei, acolo unde avea să locuiască împreună cu familia în perioada dificilă a anilor 1949-1952.
L-am întrebat pe dr. Valentin Catană cum a reușit această casă să scape de valurile de demolări din perioada de după 1960, când terenul adiacent a fost expropriat și destinat construirii ansamblului de blocuri din cartier. „În perioada când s-au făcut aceste demolări, tatăl meu a făcut un demers la București, la Consiliul de Miniștri, și în baza unei adrese care s-a întocmit după verificările în teren ale celor trimiși de la București, s-a primit o aprobare în care se argumenta că această clădire corespunde arhitecturii din județul nostru, și astfel a fost luată hotărârea de Consiliul de Miniștri ca această casă să nu fie demolată5”.
Între anii 1952 și 1966, perioadă de domiciliu obligatoriu pentru familia Catană în comuna Dănești, în clădire au funcționat Comitetul de stat pentru colectarea produselor agricole Gorj, Casa Pionierilor și mai multe familii de chiriași.
• Casa „Gorjeanul”
Povestea unei alte case construite de arh. I. Doppelreiter în Târgu Jiu ne-a fost relatată de dl. Nicolae Brânzan, directorul ziarului „Gorjeanul” care, la rândul său, a aflat-o de la o împătimită cercetătoare istorică, doamna profesoară Elena Udriște.
Este vorba despre sediul redacției ziarului „Gorjeanul”. Deși pentru mulți ani a fost sediu de instituție, inițial casa a avut destinație de locuință. Evident, documentele din arhivele Gorjului trebuie să consemneze informații despre primii proprietari ai casei, însă în cele ce urmează am preferat să prezentăm doar povestea transmisă pe cale orală, pentru savoarea și ineditul său. Astfel, am aflat că la începutul secolului XX, un anume cetățean german, pe nume Göebl, s-a îndrăgostit de o gorjeancă. Și pentru că pasiunea sa pentru frumoasa Florica nu avea limite, a luat-o din vecini și i-a ridicat această casă în anul 1933, după un proiect al celui mai renumit arhitect al Târgu-Jiului, I. Doppelreiter, spunea N. Brânzan în 1997. „Nu cunosc amănuntele proiectului și ale construcției, știu doar că a făcut un lucru excepțional, și ca rezistență, și ca durabilitate, și din punct de vedere estetic, și din punct de vedere funcțional. Cum toate trec, a trecut și dragostea neamțului pentru târgujianca noastră și la un moment dat s-au despărțit. Generos și cavaler, el a împroprietărit-o cu această casă. Femeia s-a mutat la București și în 1937 vinde imobilul statului român, Ministerului Agriculturii și Domeniului Public. După revoluția din decembrie ‘89, printr-un decret al președintelui de atunci, s-a decis ca bunurile mobile și imobile ale fostelor redacții care își continuă activitatea să intre în administrarea acestora. Așa am intrat noi în administrarea imobilului. Ulterior, prin procesul de privatizare, ne-a fost introdus în patrimoniu, este clădirea noastră, pe care o gospodărim și cu care ne mândrim, purtând respectul celor care au construit-o, celor care au dat-o statului român și celor care ne-au dat-o nouă”.
În cartea „Personalități care au fost în Gorj”, semnată Al. Doru Șerban, autorul scrie în articolul dedicat lui Iulius Doppelreiter că în această casă, construită în anul 1924, ar fi locuit chiar arhitectul cu familia sa, iar după moartea părinților săi, a vândut-o la stat. „Aici în decursul anilor au activat: Sediul Sportului Gorjean, Policlinica, redacția «Gazeta Gorjului» și a locuit primul secretar al P.C.R. Gorj, tov. N. Gavrilescu” .
• Casa Săvescu/ Biblioteca Județeană „Christian Tell”
Construcția a fost ridicată în anul 1928/19297, pe un teren cumpărat de proprietarul Gheorghe Săvescu de la unul dintre moștenitorii Generalului Gheorghe Magheru. Casa are o fundație din bolovani de râu și este zidită din cărămidă. Șarpanta acoperișului este din lemn de stejar, iar învelitoarea este din țiglă. După anul 1989, spre partea de răsărit i s-a adăugat încă un corp, care folosește aceleași elemente constructive și se încadrează în stilul arhitectonic inițial. Casa are două nivele. La parter are o terasă la intrare, străjuită de două coloane terminate cu o boltă, parțial trilobată. În continuare, casa avea un hol din care se intra în camere, oficiu și grupurile sanitare. Pe latura vestică, ușa de acces dădea într-un hol cu o scară interioară care urca la etaj, spre cele șapte camere, bucătărie, cămară și baie. Spre sud-vest, la etaj, deasupra intrării, se deschide un balcon, iar din podul casei se putea ieși în trei balconașe, fiecare acoperit cu un fals turnuleț, care dădeau nota de originalitate clădirii8.
În anul 1950, clădirea a fost naționalizată, iar proprietarii trimiși în alte părți. O perioadă, aici a funcționat Comitetul Orășenesc de Cultură Târgu-Jiu, iar din 1964, Biblioteca Orașului Târgu-Jiu, devenită apoi bibliotecă municipală din 1968. În martie 1974 se semnează actul de naștere al Bibliotecii Județene Gorj, pentru ca în 1992 aceasta să își completeze numele cu cel al revoluționarului de la 1848, Christian Tell, cel care a făcut cea mai importantă donație de carte veche în anul 1928.
În anii 2018 – 2019 clădirea a fost supusă unor lucrări de reparații și recompartimentări (finanțate de Consiliul Județean Gorj) – „Extinderea prin mansardare și înlocuirea tâmplăriei la Biblioteca Județeană Gorj”. În urma acestei investiții, biblioteca a dobândit o sală de conferințe cu o capacitate de 80 de persoane, un centru pentru instruirea/formarea comunității, alături de câteva birouri destinate personalului instituției. Sala de conferințe „Mansard(t)a” este un spațiu deschis diverselor proiecte ale comunității locale. Proiectul de investiții a cuprins și dotarea spațiilor cu 50 de computere, mobilier, echipamente periferice pentru computere, videoproiector.
• Casa Keber
Ridicarea imobilului a început în anul 1932, conform cererii depuse de artistul Iosif Keber la Primăria Târgu Jiu9 și pe baza proiectului întocmit de Iulius Doppelreiter. Cu o suprafață construită de 92 m.p., casa era dispusă pe două nivele, parter și etaj, parțial mansardă. La parter exista un vestibul amplu, din care se făcea accesul în două dormitoare, o bucătărie cu o cămară și un coridor de ieșire în grădină. Etajul era dominat de atelierul pictorului, de dimensiuni considerabile în comparație cu celelalte încăperi, mai multe spații sub șarpantă și un mic dormitor. În anul 1972, clădirea a suferit mai multe modificări, de extindere și recompartimentare10.
După moartea pictorului, în anul 1989, casa a rămas în patrimoniul orașului. Clădirea a devenit Biblioteca de Artă din cadrul Bibliotecii Județene „Christian Tell”, cu o valoroasă colecție de tratate, lucrări de pictură, obiecte care au aparținut pictorului, discuri de vinil, cd-uri, dvd-uri. În prezent, clădirea se află într-un amplu proces de consolidare și restaurare, în cadrul unui proiect finanțat prin POR 2014-2020.
Adina Andrițoiu

1 Ion Duguleanu, a, p. 29.
2 Ibidem, p. 88.
3 A. Andrițoiu, Fotografii de familie…
4 Ion Duguleanu & co., b, p. 88.
5 A. Andrițoiu, Fotografii de familie…
6 Șerban, A.D., Op.cit., p. 141.
7 Conf. Listei Monumentelor Istorice (http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-GI.pdf; accesat 1 martie 2021).
8 Ion Duguleanu & co., a, p. 58.
9 Planul de marketing al proiectului „Conservarea, restaurarea și valorificarea turistică și culturală a Casei Memoriale Iosif Keber”, p. 16.