Arhitectul Julius Doppelreiter, creator de case cu personalitate(I)

500

Privitorul atent al clădirilor din Târgu Jiu, fie el turist sosit pentru prima dată în oraș, fie locuitor mai vechi, care a prins schimbările arhitectonice din ultimele patru decenii, va sesiza neîndoielnic, în special în zona centrală, amestecul de construcții paralelipipedice, pe multe niveluri, banalele noastre blocuri, cu case cochete, înconjurate de mici grădinuțe cu flori și verdeață. Dacă primele au fost construite exclusiv din considerente de adăpostire a cât mai multor familii, chemate de conducerea comunistă a anilor 60’-70’ din mediul rural, pentru a „construi socialismul” la oraș, celelalte au supraviețuit cu greu asaltului de betoane și asfalturi, de pereți prefabricați și proiecte standard, extinse până la sufocare în toate orașele României, ba, uneori, chiar și în comunele mai răsărite.
Nimeni nu se gândea la confortul familiilor de muncitori care trebuiau să se înregimenteze tăcut în ritmul sufocant de lucru din fabricile de ciment, prefabricate din lemn, confecții textile sau metalice, șantiere de construcții, drumuri și poduri. Mulți dintre ei își aduceau cu ei familiile, cu copii obișnuiți să își împrăștie energia pe deal, cu vitele sau pe malul râului din sat, la scăldat, înghesuiți dintr-o dată între patru pereți, câte trei-patru persoane într-o singură cameră. Toate aceste sacrificii motivate de speranța, alimentată constant de structurile de partid, că generației următoare îi va fi mai bine, că sărăcia a fost generată doar de nedreapta împărțire a bunurilor din societatea capitalistă, căreia i se pusese capăt brusc în anii de după Al Doilea Război Mondial.
Câtă diferență față de poveștile proprietarilor de locuințe cu ștaif, care dispuneau, este drept, și de niște venituri pe măsură, care își permiteau financiar, în perioada interbelică, să angajeze cei mai buni arhitecți și antreprenori, pentru a construi case care să se potrivească personalității fiecărui comanditar. Pe lângă aceștia, existau și oameni de condiție mai modestă, care au reușit să ridice case trainice, salubre, care se integrau frumos în peisajul arhitectonic al urbei, schimbând treptat fața, oarecum sărăcăcioasă, a târgului de pe Jii, de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
Multe povești triste au însoțit iureșul demolator al anilor ‚80 din secolul trecut, unele dintre acestea, adevărate drame ale unor familii pentru care casele construite cu multe eforturi însemnau căminul lor, spațiul în care clădeau proiecte de viitor pentru generațiile următoare, pentru copii, dar și pentru cei în vârstă, care își doreau să îmbătrânească tihnit după o viață de muncă și sacrificii.
Cu atât mai mult, casele care au scăpat, pur și simplu, prin noroc sau prin intervenții asidue la autoritățile comuniste, atrag atenția în mod deosebit și merită să ne aplecăm asupra destinului lor, în special asupra acelora care se remarcă prin arhitectură și ornamentație. Obișnuită din copilărie cu imaginea acestor case, în special cele de pe Calea Eroilor, pe lângă care treceam zilnic spre școală, am inclus firesc, în lista personalităților gorjene de care m-am ocupat în perioada activității mele ca realizator al emisiunii „Fotografii de familie” la TV Târgu Jiu, prima televiziune locală din oraș, personalitatea lui Iulius Doppelreiter. Filmul realizat atunci, în 1997, stă la baza acestui articol extins, pe care l-am completat cu informații apărute ulterior, sub semnătura mai multor autori.
Așa cum covoarele oltenești și-au căpătat notorietatea datorită amprentei specifice din zona Gorjului, cu motive florale și zoomorfe desenate printr-o tehnică aparte în urzeala gherghefurilor, tot așa arhitectura locală a județului a căpătat o notă de eleganță și atractivitate prin creațiile din anii 1918-1935 ale arhitectului Iulius Doppelreiter1.
Acesta s-a născut în noiembrie 1878, la Drobeta Turnu-Severin, dintr-un tată austriac și o mamă româncă. Tatăl său, Johan Doppelreiter venise în țară sub întâiul Hohenzolern (în 1869) și s-a stabilit în Banat, unde s-a căsătorit cu o tânără de 18-19 ani. Iulius a făcut școala primară în orașul natal, Turnu Severin, apoi a fost dus de tatăl său la Viena și dat în seama arhitectului Anton Madele de la Școala de Construcții și Arhitectură. Și-a completat studiile, timp de câteva semestre, la Școala Superioară de Construcții și Arhitectură din Viena, unde l-a avut profesor pe Camillo Site. Ajutat de acesta, a făcut practică în mai multe birouri de arhitectură, pe șantierele de construcții ale societăților Union și Wienerbangelschaft. A mai urmat patru semestre la Școala de Arhitectură și un semestru la școala din Brün2.
S-a întors în țară în 1899 și a efectuat stagiul militar în Mehedinți, apoi la Craiova, unde a fost ajutor în Biroul tehnic al arhitectului Emile Dorcet, din Serviciul de Geniu al Corpului II al Armatei. A continuat să lucreze pentru Ministerul de Război și după terminarea stagiului militar, conducând lucrările de construcții ale Arsenalului Marinei din Galați și la diverse clădiri destinate armatei la Turnu Severin, Calafat, Slatina, Craiova și Târgu Jiu3.
S-a stabilit definitiv la Târgu Jiu, împreună cu părinții săi, în anul 1904. După doi ani s-a căsătorit cu Augusta Keltz.
A identificat potențialul solului de la Vaideei și Viezuroiu, pe baza unor analize efectuate la Berlin, astfel că după 1906, la Târgu Jiu s-a putut produce cărămidă refractară pentru centrele siderurgice din țară și străinătate. S-a înrolat în război încă din 1914, participând la luptele de pe fronturile din Oltenia și Moldova. A fost rănit și decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință” cu spade, clasa a II-a, pentru acte de bravură ostășească în luptele de la Muncelu din 19-21 august 1917, a fost distins cu „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu baretele: Ardeal, Carpați, Mărăști4.
La 18 martie 1919, Iulius Doppelreiter a fost naturalizat cetățean român, printr-o hotărâre a Tribunalului Gorj. La 3 noiembrie 1933 a fost primit în Colegiul Arhitecților din România, iar în anii 1934-1935 și 1937-1938 a funcționat ca ajutor de primar al orașului Târgu-Jiu.
În primii zece ani ai activității de arhitect și-a consolidat un prestigiu deosebit, proiectând multe din clădirile orașului, dar și ale județului de la acea vreme. Până la sfârșitul vieții, a realizat mii de lucrări pentru toate categoriile de clienți, privați și publici. În Arhivele Statului Gorj au fost identificate, până în anul 1925, între unu și patru proiecte pe an, majoritatea locuințe, purtând semnătura sa. Fiind case mai modeste, fără elementele specifice care l-au consacrat mai târziu pe arhitect, au fost demolate în cursul numeroaselor lucrări de sistematizare a orașului.
Caracteristicile stilului Doppelreiter
Așa după cum se menționează în albumul care i-a fost dedicat în anul 2018 de către Filiala Gorj a Uniunii Arhitecților din România, caracteristicile caselor Doppelreiter sunt ușor de identificat: parament din piatră la parter și intrări acoperite pentru a proteja intimitatea proprietarilor, dar și pentru a-i feri de intemperii, ferestre largi care alternează cu pridvoare cu coloane care susțin arcade rotunde încântătoare, acoperișuri înalte, cu învelitoarea din țiglă ceramică, ce definesc poduri generoase. Se remarcă grija pentru realizarea fațadelor, indiferent de orientarea lor. Decorația acestora scoate în evidență o separare a registrelor fiecărui nivel, prin brâie profilate și prin multitudinea pofilelor ferestrelor, cu diverse forme sau mozaicuri policrome, ce ne conduc la ideea că a avut colaborări cu artiștii plastici din epocă, în afară de cea cunoscută, cu pictorul Iosif Keber5. Specifică, de asemenea, este culoarea vișinie a vopselei aplicate pe grinzile aparente, balustradele scărilor sau tavanele din lemn.
În construcția caselor proiectate de Doppelreiter, se folosesc cu preponderență materialele naturale tradiționale: piatra de râu, lemnul pentru pridvoare, tâmplărie și ancadramentele ferestrelor și ușilor, de multe ori înnobilat de meșteșugari prin sculpturi și ornamente, țigla ceramică pentru învelitori și gresia ceramică pentru pavimente6. După cum se cunoaște, pentru tâmplăria caselor, I. Doppelreiter lucra cu Frații Kontz/Konți din Vădeni, cei care au executat și mobilierul Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” de pe Calea Eroilor. Astfel, clădirile proiectate sau construite de el căpătau o unitate armonioasă și o personalitate distinctă, care încântau privirile și dădeau o stare de confort și de bine celor care le locuiau.
O mențiune făcută de toți cei care au identificat și cercetat casele construite de arhitect este gravarea datei de construcție și a semnăturii sale la intrarea din podul casei.
Arhitectura gorjenească, sursa de inspirație a lui Doppelreiter pentru multe dintre cele mai interesante clădiri din Târgu Jiu și Gorj
Analizând sursele de inspirație ale lui Doppelreiter, arhitectul Iulian Cămui îl încadrează în școala de arhitectură a lui Ion Mincu, care punea accent pe trezirea conștiinței naționale. Din acest grup făceau parte arhitecții Grigore Cerchez, Nicolae Ghica Budești și Petre Antonescu. „Trăgându-și seva din interpretarea arhitecturii tradiționale civile sau religioase, această școală națională a fost însuflețită de ideea creării unei arhitecturi bazate pe formele construcțiilor ridicate de meșterii autohtoni, care reușiseră să închege o valoroasă și originală arhitectură populară și monastică, minunat încadrată în pitorescul peisaj natural al țării. Răspunzând acestor cerințe, Iulius Doppelreiter dovedește o sensibilitate și o înțelegere deosebite ale spiritului popular local, printr-o prelucrare originală a acelor elemente specifice arhitecturii gorjenești”, afirma Iulian Cămui într-un interviu difuzat la TV Târgu Jiu cu mai mulți ani în urmă7.
Evident, clădirile cu destinație de locuință care au fost proiectate de Doppelreiter impresionează prin măreția foișoarelor de zid și a pridvoarelor din lemn, elemente de arhitectură tradițională preluate de la conacele boierești, cule și locuințe populare din lemn. Să ne reamintim că, cel puțin în Gorj, în perioada copilăriei lui Constantin Brâncuși, satele de munte și din zona de deal erau adevărate centre de arhitectură din lemn. Paul Rezeanu spunea despre Brâncuși că a copilărit înconjurat de o adevărată civilizație a lemnului, în comuna natală, Peștișani. „Tatăl său și consătenii obișnuiau să își facă singuri obiectele de care aveau nevoie în gospodărie. Se cioplea de la mobilă, scaune și elemente decorative până la case, stâlpi de case, a căror formă poate să-l fi inspirat mai târziu, când a creat coloanele sale fără sfârșit”, menționează cunoscutul profesor și istoric de artă craiovean8.
Ca elemente decorative, la clădirile proiectate de Doppelreiter rămân, ca și în arhitectura tradițională, panourile realizate în masa zidăriei, care marchează, pe de o parte, numărul nivelurilor, iar pe de altă parte, dispunerea încăperilor. Alte elemente sunt ocnițele și firidele, pe care le regăsim îndeosebi în arhitectura culelor și a conacelor boierești din zidărie din secolul XVIII și secolul XIX. Deci, raportul între plin și gol, ca și cel între înălțimea caturilor și a acoperișului, face parte din același enigmatic repertoriu de elemente specific arhitecturii Iulius Doppelreiter. Obligatoriu, toate aceste raporturi se află sub semnul numărului phi și acel 1,618, existent în toată arhitectura antichității, și în arhitectura Renașterii și sub raportul de dublă relaționare radical din doi și radical din cinci. Coloanele din zidărie, arcurile, stâlpii pridvoarelor, decorația profilată a brâielor și cornișelor fac parte din dicționarul de elemente utilizat frecvent de către Iulius Doppelreiter9.
În comparație cu alți arhitecți contemporani, creațiile lui Doppelreiter s-au păstrat într-un număr mult mai mare, fiind ușor de identificat și astăzi în peisajul urban al Târgu Jiului 41 de imobile ale acestuia. De altfel, doar într-un singur an, 1936, conform datelor din arhive, a executat 46 de lucrări (construcții de zid cu destinația de locuințe, dependințe, prăvălii, reparații radicale).
În Târgu Jiu, Doppelreiter a locuit, împreună cu soția sa, Augusta, în casele de pe bd. Republicii nr. 10, una cu fața la Bd. Republicii, cealaltă în plan îndepărtat. Casa a fost proiectată și construită de arhitect în anul 1926, pentru familia sa. Pentru târgujieni, acestea sunt cunoscute sub numele de „casele Brădișteanu”, după familia unui cunoscut medic care a cumpărat casa ulterior.
Dintre clădirile realizate în Târgu Jiu, opt aparțin patrimoniului cultural național de importanță locală și sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice din Gorj (LMI)10: Casele Doppelreiter/Brădișteanu din Bd. Republicii, pe Calea Eroilor – Casa Vintilă la nr. 5, Casa Săvescu/ Biblioteca Județeană la nr. 23, Casa Păsărin/ Opriș la nr. 49, Casa Bădescu la nr. 92, apoi Casa Mihăileanu (Gherghe) de pe Geneva nr. 13A, Casa Keber de pe str. 11 Iunie 1848 și sediul ziarului „Gorjeanul” de pe Bd. C. Brâncuși nr. 15.
Alte clădiri care poartă amprenta stilului Doppelreiter sunt Colegiul Național Spiru Haret/ Școala Normală (LMI), Biserica romano-catolică „Sf. Ioan de Capistrano” de pe Bd. C. Brâncuși, nr. 17, Casa Barbu Gănescu din Piața Victoriei nr. 2 (LMI), Casa Băluș (Gheorghioiu), Casa Catană și Casa Michăilescu/Cruceru (Boiangiu) de pe strada Unirii, nr. 28, 37, respectiv 44, Biserica „Sf. Apostoli” (LMI) și Casa Sbenghe de pe strada Eroilor nr. 44A, respectiv 57, Casa Popescu de pe str. C. Dobrogeanu-Gherea nr. 29, Cula de pe Digul Jiului, actualmente sediul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Casa Drăgoescu de pe str. Petrești.
Din alte surse11, la clădirile menționate se mai adaugă: Casa Niculiță Comșa/ Grădinița „Lumea Copiilor”, Casa Rafailă Mihăilescu, ambele situate pe str. 22 Decembrie 1989, la nr. 13, respectiv 17A, casele de pe Bd. Ecaterina Teodoroiu de la nr. 40, 79 – Casa col. C.I. Ionescu, respectiv 90 – Casa I.J.T.L., Casa dr. Daniel Popescu din str. A.I. Cuza nr. 12, Casa Călescu/ sediul PECO, str. Griviței nr. 23, Casa Gornoviceanu/ Tătăroiu de pe str. Victoriei nr. 155, Casa Dijmărescu de pe str. I.C. Popilian nr. 63, Casa Corneanu/ Chirea și Casa Petca de pe str. 14 Octombrie, nr. 67 și 90.
Deoarece clădirile proiectate de Doppelreiter au avut destinații diferite, publice sau private, se poate observa cu ușurință că sunt gândite astfel încât să satisfacă în cât mai mare măsură cerințele clienților, dar și să se integreze armonios în spațiul pe care l-au avut la dispoziție. Fie că este vorba de dispensare medicale sau școli, fie de case particulare, fiecare clădire are un aspect unic, individualizat. Fiind atât de frumoase, casele proiectate de I. Doppelreiter au rămas în pofida numeroaselor intenții de demolare și sistematizare a orașului, iar parte din ele au devenit sedii ale unor instituții, după ce familiile care le ridicaseră au fost evacuate forțat în perioada comunistă. (va urma)
Adina Andrițoiu

1 După unii autori, prenumele arhitectului ar fi „Julius”, deci o ortografiere diferită, chiar dacă pronunția rămâne aceeași, numai că documentele din arhivele județului Gorj, semnate de Doppelreiter, indică ortografia „Iulius”. Astfel, antetul firmei sale, prin intermediul căreia executa lucrări în oraș și județ, era: „I. DOPPELREITER INTREPRINDERI DE LUCRARI PUBLICE”, iar semnătura sa olografă, care încheia orice adresă sau cerere, era de asemenea, „I. Doppelreiter” (vezi S.I.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 46/1925, filele 9, 10 și 11). Din acest motiv, vom folosi și noi ortografia „Iulius”, așa cum se semna arhitectul.
2 Șerban, Alexandru Doru, Personalități care au fost în Gorj, Arhitectul Jullius Doppelreiter, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2009, p.138.
3 Olimpia Bratu în Julius Doppelreiter, arhitectul care a înnobilat Târgu Jiul, Mihai Maicovschi (arh., coord.) & al., Tipografia Prod Com, Târgu Jiu, 2018, p. 1.
4 Șerban, A.D., Op.cit., p. 139.
5 M. Maicovschi (arh., coord.) & al, Julius Doppelreiter…, p. 2.
6 Idem.
7 Emisiunea Fotografii de familie, episodul dedicat lui I. Doppelreiter, difuzat în aprilie 1997 (imagine: Sorin Ionescu, George Popa, Marius Cărăgui, Cristian Șorop; muzica: George Popa; editor imagine: Oldrin Bărbulescu; realizator: Adina Andrițoiu. Sursa https://www.youtube.com/watch?v=WsvZvb1OxvI&t=34s, postat 9 iulie 2020).
8 Constantin Brâncuși, Viața și copilăria, 2001, DVD editat de ITC București.
9 Arh. Iulian Cămui, în Fotografii de familie…
10 Lista Monumentelor Istorice din Județul Gorj.
11 Șerban, A.D., Op.cit., pp. 140-143; Crăciun, Lucia, Casele Doppelreiter, album, Ed. Măiastra, Târgu-Jiu, 2009; https://www.bibliotell.ro/2016/10/julius-doppelreiter/ (accesat 10 martie 2021).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here