Antreprenoriatul românesc – asul din mâneca ţării

235

2017 este anul incertitudinilor economice, al schimbărilor de ultim moment pe pieţele mondiale şi al agitaţiilor bursiere. Nu de puţine ori, o companie ajunge în punctul unei intersecţii fără ieşire şi rezultatele sunt de ordinul falimentului sau insolvenţei ce afectează comunităţile locale respective, economia omonimă şi nu numai.
Dublând acest context cu schimbările constante în domeniile politic şi social, rezultatul este o diagramă Gauss a gândirii pe termen scurt, emoţională, cu impact ce va lăsa cicatrici economice în toată Europa.
În acest climat acidulat, România are o şansă reală de afirmare şi poziţionare în relevanţa şi competitivitatea regională: antreprenorii români.

Industria, surpriza plăcută
Institutul Naţional de Statistică a publicat cifrele aferente primului Trimestru Economic, iar cireaşa de pe tort în tot amalgamul de date este industria. Concret, cu o pondere de 23,1% în PIB, a contribuit cu 1,5% la creşterea economică; separat, sectorul de servicii (care înglobează comerţul, turismul şi prestările către firme şi populaţie), cu o pondere de 19,5% în PIB, a venit cu 1,4%. (Sursa: Mediafax)

Într-o traducere liberă, România începe să descopere uşor, uşor reţeta succesului: poveştile de izbândă economică ce ajută ţara să devină un punct serios de reper într-un moment în care Uniunea Europeană are nevoie de tot ajutorul pe care îl poate primi (frământări datorate Brexitului, negocieri din ce în ce mai dure la nivel social-politic, numeroase alianţe regionale, etc.). Şi nu sunt puţine.

Mentalitatea greşită
Cele mai multe cazuri antreprenoriale de acest fel au plecat la drum în tumultul anilor ’90 sau în incertitudinea anilor 2000, cu un singur scop: creştere şi dezvoltare. Nu de puţine ori, mentalitatea de care s-au lovit ulterior mai ales la nivel intern, de principiul: este românesc, sigur se va strica sau produs românesc = “calitate” românească sau made in Romania = failed in Romania etc. au fost piedicile constante.

Şansa antreprenoriatului şi industriaşului român
Vestea bună este că antreprenorul (sau industriaşul) român este un învingător al “capitalismului sălbatic”, al “capitalismului de cumetrie”, al unei “Românii în tranziţie” şi al tuturor acestora la un loc, reuşind nu doar să vadă “luminiţa de la capătul tunelului”, ci să ajungă efectiv la “capătul tunelului”. Ce este de făcut, în acest caz? Politica paşilor mărunţi: să începem să avem încredere în aceşti oameni, să începem să fim mai atenţi la poveştile lor (abordări, campanii, stil, etc.), să devenim mai sensibili la mesajele pozitive ce vin din această filieră.
Antreprenorul (şi industriaşul) român merită o şansă mai mare din partea României. În plus, actuala guvernare are nevoie ca de aer de poveşti de succes economic pentru a puncta pozitiv la capitolul încredere şi relevanţă. Iar asul din mânecă sunt aceste persoane care au demonstrat, de-a lungul a 27 de ani că poţi să înoţi împotriva unui val de mentalităţi şi idei preconcepute.

În concluzie
România are potenţial enorm când vine vorba de industrie şi comerţ cu fler autohton. Refacerea gloriei de odinioară – a marilor industriaşi români ai anilor ’20, ’30 şi ai marilor comercianţi ce reuşeau să se impună pe pieţele vest-europene este doar o limitare imaginară a posibilităţilor prezentului. Trebuie doar să învăţăm să privim mult mai concret lucrurile – sigur există un exemplu pozitiv mult mai aproape decât ne-am fi imaginat. Avem datoria (cel puţin morală) de a deveni ambasadorii tuturor acestor persoane care au demonstrat, contrar tuturor aşteptărilor, că se poate.
Autor: Radu Delicote, consultant politic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here