Aniversare: Poetul Florian Saioc – 90 de ani

641

Unul dintre cei mai interesanți oameni ai scrisului trăitori în Gorj, aniversează în aceste zile împlinirea a 90 de ani de viață.
Este vorba de poetul Saioc Florea alias Florian Saioc – nume sub care a semnat opera sa și sub care este cunoscut publicului larg.
Florian Saioc s-a născut la 27 ianuarie 1931, în comuna Seaca, Județul Teleorman.
Urmează cursurile școlii primare din comuna natală (1938-1945), după care este admis la Liceul Comercial din Turnu Măgurele(1945-1948), dându-și ,,maturitatea” la București.
Este înclinat spre literatură și scris, fapt care îl aduce la Școala de Literatură și Critică Literară ,,Mihai Eminescu”, fiind absolvent al primei serii a acesteia din anul 1950.
Debutează în anul 1949 la Revista ,,Flacăra”, iar după absolvirea Școlii de Literatură și Critică Literară ,,Mihai Eminescu”, în anul 1950, este repartizat la revista ,,Viața Românească”, secția de poezie, în calitate de redactor. În același an participă la Concursul Național de Literatură organizat de ,,Editura Tineretului” unde se numără printre laureați, primind premiul a III-lea, pentru poezie, din mâna lui Mihai Sadoveanu, în condițiile în care premiul I nu fusese acordat.
Iată cum rememorează Florian Saioc cei câțiva ani petrecuți în redacția revistei ,,Viața Românească”: „În anul 1950, după ce absolvisem prima promoție a Şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu”, am fost repartizat ca redactor la revista „Viaţa Românească”, pe atunci organul central al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, unde lucram la secția de Poezie – eram cel mai tânăr din secție. Am fost repartizați – cei vreo 30 care am absolvit, în funcţie de genul literar pe care-l scriam: poeţi, prozatori, dramaturgi şi critici literari. La „Viaţa Românească” îi aveam colegi pe poeţii Cicerone Teodorescu – care era şeful secţiei, Mihu Dragomir, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu şi Cristian Sîrbu” .
În anii în care a lucrat la ,,Viața Românească”, Florian Saioc a avut privilegiul ,,să-l cunoască şi să-i „jaloneze” următorii ani (puţini, din păcate) de carieră ai teribilului poet al anilor ꞌ50, care a fost Nicolae Labiș” .
Trebuie menționat faptul că lucrând aici Florian Saioc intră în conflict, pe motive politice, cu conducerea redacției, ceea ce face ca în anul 1952 să-și dea demisia de la ,,Viața Românească”, după ce cu o zi înainte aflase că urma să fie dat afară din redacție.
Urmează vremuri grele. A intrat în vizorul organelor de stat, iar în anul 1953, scriitorul își reamintește cum a fost ,,luat de pe stradă de o patrulă militară (probabil fusesem urmărit) şi dus între baionete la Gara de Nord” fiind trimis sub escortă la muncă forțată în batalioanele D.G.S.M 2 Constanța muncind astfel la Mangalia, Medgidia și Portul Constanța, de unde este eliberat în decembrie 1956.
După ce a fost eliberat lucrează la Editura „Cartea Rusă” (1956-1957) şi la revista „Albina”, apoi este trimis muncitor necalificat (1958) la Uzinele „Semănătoarea” din Bucureşti. Aici lucrează din 1959 și ca secretar de redacţie, apoi redactor-şef al revistei cu acelaşi nume, iar între anii 1975-1991 ca tehnician. Nici-o revistă nu-l mai publică și nici-o editură nu-i tipărește cărțile până în 1972, când Valentin Deşliu îi publică (în complicitate cu familia poetului) două volume la proaspăt înfiinţata Editură „Litera”.
Florian Saioc devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1950, a fost exclus în 1965 şi reprimit în 1991.
Așa cum am menționat anterior Florian Saioc a debutat în decembrie 1949 la revista ,,Flacăra”.
A fost membru al cenaclurilor bucureştene „Ioan Păun Pincio”, „Amurg sentimental” şi „Cenaclul Academiei”, iar după stabilirea la Târgu-Jiu, prin căsătorie, este membru al Cenaclului „Columna” şi al Cenaclului „Hohote”. Este director fondator al Grupului Spiritual „Pannduru” şi al foii cu acelaşi nume.
Colaborează cu mai multe reviste și publicații printre care amintim: „Flacăra” (debut, cu versuri, 1949), „Viaţa românească”, „Albina”, „Semănătorea” (secretar de redacţie, redactor şef), „Contemporanul”, „Ramuri”, „Revista poporului”, „Săteanca”, „Femeia”, „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Agricultura socialistă”, „Rebus”, „Iaşiul literar”, „Columna”, „Placebo”, „Ecouri dunărene”, „Luceafărul bulgar”, „Hohote”, „Pann duru’” (director fondator) și enumerarea poate continua.
Este inclus în cel puțin 5 volume colective de epigramă. Opera sa cuprinde peste 40 de volume, dintre care amintim: „Baladă pe rug” (versuri, Editura Litera, 1972); „Motive istorice” (Editura Litera, 1973); „Cercul perfect” (versuri, Editura Albatros, 1979); „Ştefăniţă Luminiţă” (povestiri pentru copii, Editura Ion Creangă, 1981); „Arborele de sânge” (versuri, Editura Cartea Românească, 1986); „Cartea cu ferestrele deschise” (versuri, Editura Albatros, 1988); „Coşmarurile din carcera comună” (versuri, Editura Omnia, 1992); „În ogradă la bunici” (carte pentru copii, Editura Diogene, 1997); „Dragoste la vârsta întâi” (versuri, 1994); „Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia” (versuri, Editura Semne, 2001); „Divina creaţie” (poeseu, 2001); „Imaginara paranghelie” (versuri, Ed. CJCC Gorj, 2002, 2003); „Revelaţii sacre” (poeseuri, Ed. Corgal Press, 2003); „Psalmul cenuşii (Holocaustul perpetuu)” (versuri, 2003); „Fericirea infinitei mirări” (poeseuri, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2004); „Cu diktatul şi ucazul ne-au înlăcrimat obrazul (Baladă pentru Transilvania. Baladă pentru Basarabia şi Bucovina)” (versuri, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2004); „Anotimpurile cuvântului” (versuri, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2004); ,,Nocturnele” (Editura Măiastra, 2007); ,,Slugă la zădărnicie” (Editura Măiastra, 2008); ,,Carte de identitate” (Editura Măiastra, 2009); ,,101 poeme” (Editura Biodova, 2010); ,,Incantații lirice ludice” (2012); ,,Iluminările” (Ed. Măiastra, 2012”; ,,Meditații la gura ninsorilor” (Ed. Măiastra, Tg-Jiu, 2013); ,,Geometria sentimentelor” (Ed. Măiastra, Tg-Jiu, 2013) „Ningea pe Jiu, pe Motru, pe Gilort”(Editura Măiastra, Tg-Jiu, 2015; ,,La capătul timpului” (Editura Măiastra Tg-Jiu, 2015); „Omul maximal, omul minimal” (Ed. Măiastra, Tg-Jiu, 2016); „Versete fără corsete”;; „La centenarul Marii Uniri-poemele reîntregirii” (Editura Măiastra, 2017), ș.a. În 2006, scriitorul apare în ,,Antologia scriitorilor gorjeni”.
Despre opera scriitorului au scris Gh. Grigurcu, Al. Balaci, Mircea Ciobanu, Pan M. Vizirescu, Zenovie Cârlugea si alții.
Spre final redăm spusele lui Marin Năstase (2014, Galați) despre Florian Saioc : ,,Acesta este poetul Florian Saioc, un altfel de Marin Preda, dar care creează liric un Moromete al poeziei române, un om trist, revoltat de ceea ce li se întâmplă românilor, căruia îi pasă de neamul și țara românească, pe care le poartă în sufletul său mare.”
De foarte mulți ani Florian Saioc este stabilit la Târgu-Jiu, se integrează în mișcarea culturală locală și unde, în fapt, își desăvârșește opera.
În 17 septembrie 2010 este declarat cetățean de onoare al comunei sale natale Seaca pentru modul cum a oglindit, în opera sa, frumusețile Teleormanului.
În data de 19 mai 2011, Florian Saioc este declarat cetățean de Onoare al Municipiului Târgu-Jiu.
La ceas aniversar dorim să-i transmitem D-lui Florian Saioc, în nume personal și al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,,Al. Doru Șerban”, toate gândurile noastre de bine cu sănătate, materializarea tuturor proiectelor sale scriitoricești și La mulți ani!
dr. Victor Troacă, Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here