“AMR 67”

400

Acest titlu trena pe burtiera uneia dintre televizinile de ştiri, de la noi, la sfârşitul săptămânii trecute, cu referire expresă la faptul că au mai rămas 67 de săptămâni până la organizarea de noi alegeri prezidenţiale în ţara noastră. Mai clar, cele 67 de săptămâni rămase, se refereau la aceea că atât a mai rămas până când Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte. Sau, atât a mai rămas până când Crin Antonescu, va ajunge să fie preşedinte.

Până una alta, acest AMR, din orice unghi l-ai privi, înseamnă o perioadă de timp rămas până la împlinirea unui moment important pentru România, mai ales, din punct de vedere al faptului că se petrece o dată la cinci ani. O dată la cinci ani, românii au puterea să decidă. O dată la cinci ani, România îşi alege un nou preşedinte. Momentul este cu atât mai important cu cât, România îşi va alege, peste 67 de săptămâni, un nou preşedinte. Iar când vorbim despre un nou preşedinte, vorbim despre aceea că actualul, cu siguranţă, dacă respectăm logica legislativă, nu va mai putea să fie. Din punct de vedere constituţional, cele două mandate ale lui Traian Băsescu, se vor împlini la expirarea AMR-ului. Problema care se ridică este însă, dacă noul preşedinte va fi Crin Antonescu. Crin Antonescu, preşedinte al PNL, care este şi la momentul actual, candidatul USL ce va fi aruncat în cursa prezidenţială. În această situaţie, dacă USL-ul îşi va păstra nominalizarea, Crin Antonescu, aproape cu oricine va intra în bătălia pentru fotoliul de la Cotroceni, va câştiga. Aproape cu oricine îşi va disputa funcţia, susţinut de un USL care nu se va destrăma, Antonescu va ieşi învingător.
Mai grav este dacă USL, lovit din toate părţile de un competitor care nu stă pe gânduri în a folosi orice armă, în lupta politică, mai grav este dacă acest USL, greu încercat, va sucomba. În acest sens, pare destul de interesantă declaraţia lui Crin Antonescu, care afirma că bătălia USL, în aceste 67 de săptămâni rămase, nu este cu Traian Băsescu, ci cu propria aşteptare. Cu propria dorinţă a USL-ului, care s-a tot săturat să aştepte, să conducă pe deplin. Să fie şi popă, şi hoţ. Şi la palatul Victoria, şi la Cotroceni. Şi, mai ales, şi la Parlament. Adică, peste tot.
În cele din urmă, un scenariu contrar, ar fi devastator pentru România şi pentru români. Să ne imaginăm că Traian Băsescu, strateg politic desăvârşit, aşa cum ne-a învăţat că este atunci când e vorba de propriile-i interese, să ne imaginăm că acesta va reuşi să pleznească USL în moalele capului şi să îl destrame. Crin Antonescu nu ar mai ajunge preşedinte şi ar avea toate şansele să piardă, fie şi la mustaţă, în dauna unui candidat susţinut de actualul preşedinte. Şi acest candidat, nu ar putea fi altul decât doamna Udrea. Care este împinsă în faţă mai peste tot. Care îl împinge, la rândul ei, în faţă, ori de câte ori are ocazia, pe Traian Băsescu.
Este uşor, în această situaţie, să ne dăm seama ce va urma. Elena Udrea preşedinte, Traian Băsescu premier, majoritate de partea celor doi, revizuirea Constituţiei, posibile alte mandate pentru Traian Băsescu.
Bineînţeles că, veţi spune poate, că am văzut prea multe filme ruseşti. Că nu cunosc modul de funcţionare al unui stat de drept. Că am pierdut contactul cu realitatea românească. V-aş putea răspunde simplu: o vorbă înţeleaptă spune să îi dai unui om o funcţie şi apoi ai să vezi ce fel de om este. Şi lui Traian Băsescu i s-a dat o funcţie. Şi toată lumea a văzut cine a putut, şi cine poate, să fie.
Cert este că, României îi vor trebui mai mult decât 67 de săptămâni, să revină pe drumul cel drept. Cert este că, fie Antonescu, fie alt preşedinte, are datoria să readucă ţara pe tărâm solid. Dar cum am văzut, de atâtea ori, cum stă treaba cu datoria celor care ajung în funcţii importante în stat, cred că ne revine nouă, celor mulţi, celor fără funcţii, datoria de a alege conştient. Şi responsabil. Cu gândul la România. La democraţie. Atât vă mai spun: aveţi răbdare! Au mai rămas 67 de săptămâni.
Alin Dobromirescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here