Bine zicea, între altele, poeta şi jurnalista Maria Timuc, pe care-o bănuiesc a fi editorialista ziarului Naţional, despre natură. Că nimic în natură nu este perfect. O crenguţă nu seamănă cu alta din acelaşi copac, un copac nu este la fel cu un altul şi nici munţii nu sunt simetrici.
Şi nici n-ar fi frumos, ba chiar plictisitor să existe atâta perfecţiune. Evident, nici oamenii nu seamănă unul cu altul. Ca şi bolnavii. În fond, fiecare om este un alt om.
A câştigat Traian Băsescu, în ciuda evidenţelor şi a fraudelor invocate. Curtea Constituţională e compusă tot din oameni şi, desigur, şi ei greşesc. Voit sau nu, cu legi strâmbe croite tot de oameni imperfecţi. A pierdut Mircea Geoană? NU. Am pierdut cu toţii şansa unei schimbări. L-am ascultat pe Crin Antonescu, preşedintele PNL, poate cel mai natural dintre candidaţi. Luni seara, la Antena 3, i-a găsit vină şi lui Mircea Geoană pentru întâlnirea sa cu Sorin Ovidiu Vântu, dar şi pentru alte slăbiciuni. N-a uitat să vorbească despre vinovăţiile noastre, ale tuturor şi ale PSD. Care partid, social-democrat, a gestionat prost desfăşurarea alegerilor prezidenţiale în turul al doilea. Mare dreptate avea!
Pe vremuri, asistam la partide de şah între contabilul şef al revistei Flacăra, conduse de poetul şi gazetarul Adrian Păunescu, nea Sandu Medar, un gorjean plecat între timp la Ceruri. Se enerva când pierdea şi glăsuia cam aşa: „Ce bine era pe vremea lui Stalin!”. Ca un nepriceput, după vreo două-trei replici din astea îl întreb şi de ce. „Ce ştii tu, eram tânăr puternic şi nu-mi păsa”. Probabil se referea la faptul că avea succes la femei(şi pe timpul lui Stalin era tare!). Nu la FMI, cum am vrea noi să ne căciulim şi, neavând guvern legitim şi nici buget pe 2010, FMI-ul nu ne prea bagă în seamă. Şi n-o să vedem a doua tranşă din împrumutul solicitat până prin martie încolo.
Unele publicaţii şi televiziuni, l-au comemorat pe Nicolae Ceauşescu, de la a cărui moarte clocită de Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu şi străinătăţurile au trecut 20 de ani. Nostalgicii mai cred că era bine şi pe vremea lui Ceauşescu. Nu este exclus ca motivaţia să fie cam aceeaşi ca a lui Alexandru Medar, gorjeanul invocat mai adineauri. De bine, de rău, cu toate greutăţile epocii, de la Ceauşescu s-a mai ales ţara cu ceva. Blocurile cenuşii, cu cutiuţele de chibrituri în care se locuieşte şi acum, sunt încă la mare preţ la imobiliare.
Ce ne va rămâne după exprirarea celor 10 ani ai „regimului Băsescu”? Praful de pe tobă! Zeus se laudă că în cei cinci ani nu s-a mai vândut nimic, adică nu s-a mai privatizat. Probabil că ori n-a mai avut timp, ori nu mai era ceva de privatizat. Flota dispăruse, ca prin minune, fără vreun vinovat. Petrolul, adică ţiţeiul, aşişderea. Prin Gorj, ar mai fi ceva, totuşi. Termocentralele! Nu-i nimic, în următorii cinci ani nu scapă nici ele.
Trăim vremuri de fraudă, iar alegătorii ce l-au votat pe Traian Băsescu, cei din diaspora, se vor înmulţi. Scriam mai zilele trecute despre gorjeni ce vor lua drumul exilului. Al imigraţiei, la care se adaugă şi regizorul Nicolae Ursu, venit la Teatrul „Elvira Godeanu”, ca o valoare ce este tocmai de la Chişinău. Ieri dimineaţă, am sosit la Târgu-Jiu adus de şoferul Dan, din Peştişani. Mai înainte de turul doi al alegerilor a ţipat la mine că nu-l vroiam pe Băsescu. Am tăcut şi l-am rugat să ne vedem de treabă. El să conducă şi eu cu gândurile mele. Numai aşa am găsit împăcarea, fiind prea bătrân să mă mai cert cu cineva. Vorba lui Zaharia Stancu, nu mai am prea mult timp să mă împac. Ei bine, fanul lui Băsescu nu este mulţumit de victoria favoritului şi, din primăvară, va pleca în Germania. S-a convins singur că aici, în România, nu se mai poate trăi efectiv. Dar să mai trăiască lumea şi bine, aşa cum promitea alesul lui şi al diasporei, la primul mandat.
Pe mine, pe noi, ne lasă şi Dan în plata Domnului. Nu a domnului Băsescu. El ne oferă doar circ, gogoşi din gura slobodă a lui Emil Boc, nu şi pâine. Vom rămâne la fel. Gălăgioşi, dezbinaţi, incapabili să ne ducem crucea cum ar trebui. De proiecte româneşti nici vorbă. Proiecte europene nici atâta. Neîncrederea în Traian Băsescu dispare şi în rândul partizanilor săi. Va urma plătitul poliţelor prezidenţiale, ascensiunea PD-L mai ceva decât cândva Garda de Fier. Parlamentari anonimi îşi iau zilnic bocceluţa şi devin independenţii ce vor susţine guvernul minoritar PD-L – UDMR, părăsind PSD şi PNL pentru un os de ros!
Şomajul e în floare şi cu mult mai mare decât cel oficial. În Gorj şi în România sunt aproape două milioane şi jumătate de oameni fără serviciu. De construit, pe datorie, nu se mai poate. Anul 2010 este şi anul în care România noastră, care nu-i a lui Băsescu decât la urna de vot, are de returnat vreo 12 miliarde de euro. Cam un sfert din PIB. Ce mai rămâne? Amintiri de nepovestit copiilor şi nepoţilor. Văd şi singuri unde ne-a adus teroarea portocalie!
Ion Predoşanu
