La Brădiceni, învăţătorii, începând cu Buligan pe care l-a avut învăţător şi Nicolae al Lupului, un Ion Creangă al Olteniei, despre care scrie în Povestiri olteneşti: „o dascăle, cât de mare ai fost pentru timpul tău”.
Ar trebui amintiţi Niculescu cel bătrân, fost proprietar de bancă, care a dăruit ţării trei fii, unul mort într-un lagăr din Rusia, sub ochii lui Constantin Stroescu după cum povesteşte în „Întoarcerea din Infern”, şi el absolvent al Şcolii Normale şi, mai târziu, profesor de istorie şi inspector la Târgu-Jiu. Cel de-al doilea fiu mort la Stalingrad, iar Mircea întors rănit din acelaşi război, risca să devină „duşman al poporului”. Ne-a fost la mulţi profesor de geografie. A fost un profesor care mergea de multe ori înaintea noastră, iarna, făcându-ne pârtie prin zăpada până la brâu pe drumul care ducea la şcoala din Peştişani.
Cam în aceeaşi perioadă au mai fost pensionaţi Dogaru şi Anescu, unii lăsând în urma lor fii sau nepoţii. Vin din urmă Blendea, Cocheci, Ion Daviţoiu, Pulici, Victor Daviţoiu cu soţia, întorşi din Cadrilater, Pantelimon Goga, Popescu Orest şi soţia, Maria, apoi Titu Gureanu…
Ion Căpruciu
