Ambasadorul Pakistanului, despre Gorj: „Îndrăgesc meleagurile lui Brâncuşi!”

Astăzi, Excelenţa Sa Sanaullah, Ambasadorul Republicii Islamice Pakistan la Bucureşti participă la vernisajul expoziţiei de ţesături, bijuterii şi obiecte tradiţionale pakistaneze prelucrate din alamă, deschisă la CJCPT Gorj. Expoziţia „Vise ţesute în culori” şi acest interviu s-au putut realiza datorită traducătoarei Roxana Vâlcea şi fotografului Teodor Dădălău.

– Ce ar trebui să ştie cititorul român despre Pakistan, despre arta sa şi despre relaţia dintre cele două ţări ?

Excelenţa Sa: Pakistanul se poate mândri cu minunata sa cultură, o cultură mistică în special pentru străini. Ţara vibrează la valorile sale deja împământenite: moralitatea, etica, tradiţiile şi modernitatea. Aceste trăsături aparent paradoxale au îmbunătăţit valoarea estetică a ţării. Deşi Pakistanul, ca stat, are numai 64 de ani, cultura sa se întinde pe o perioadă de peste 5.000 de ani, unind în mod armonios hinduşi, budişti, creştini şi civilizaţii islamice fără a uita de urmele lăsate de civilizaţiile păgâne.

Pentru români, Pakistanul şi poporul pakistanez oferă un exemplu interesant în materie de teologie şi cultură. Muzeele, gastronomia şi veşmintele pakistaneze viu colorate crează o aură şi trezesc admiraţia.

Ca şi românii, pakistanezii sunt în general ospitalieri şi deschişi, întotdeauna gata să socializeze şi să se împrietenească cu străinii.

– De cât timp sunteţi în România şi cum vi se pare ţara noastră din punct de vedere cultural?

Excelenţa Sa: Am venit în România acum trei ani şi jumătate. Pentru mine, România a însemnat o experienţă minunată. Am învăţat că România este o ţară mult mai bogată din punct de vedere cultural decât multe dintre aşa numitele ţări moderne din Occident. Mă tem însă câteodată că tânăra generaţie nu va ştii să păstreze bogata şi vasta cultură românească, deoarece tendinţa de a copia cultura holliwoodiană este pe o pantă ascendentă. Chiar şi posturile de radio şi TV, teatrele promovează cultura şi muzica americană. Fără îndoială, arta şi cultura nu cunosc limite temporale sau spaţiale. Asemenea miresmei, ele sunt libere fiind parte a patrimoniului comun al umanităţii. Totuşi, o ţară este cunoscută prin intermediul unei sume de trăsături specifice care guvernează fiecare individ de la naştere şi până la moarte. Ar trebui sa fie responsabilitatea guvernului şi a celor care se ocupă de patrimoniul naţional să întreprindă acţiuni pentru conservarea specificităţilor culturii româneşti.

– Care sunt zonele turistice şi culturale ale României pe care le-aţi vizitat până acum şi ce alte zone aţi dori să mai vizitaţi pe viitor?

Excelenţa Sa: România are un peisaj mirific şi mănăstiri deosebite. Este o ţară cu o istorie deosebită şi legende demne de povestit. Deşi este, din păcate, imposibil să vizitezi toate colţurile ţării, eu am avut privilegiul de a vedea multe locuri încărcate de istorie. Mi-a făcut plăcere să vizitez alte oraşe din ţară în afară de Bucureşti. Munţii din România sunt lini şi pare că-ţi zâmbesc. În Pakistan, munţii sunt abrupţi şi stâncoşi, de o frumuseţe sălbatică, mult mai periculoşi însă pentru drumeţii.

– Ce părere aveţi despre judeţul Gorj şi despre sculptorul Constantin Brâncuşi?

Excelenţa Sa: Judeţul Gorj este renumit pentru frumuseţile sale naturale şi recunoscut prin fiul ilustru pe care l-a dat lumii – Constantin Brâncuşi. Înainte de a veni în România nutream dorinţa de a vedea câteva dintre operele originale ale lui Brâncuşi. Mă simt norocos că, acum doi ani, am avut posibilitatea de a vizita oraşul Târgu Jiu şi de a simţi spiritul “Porţii Sărutului”, “Mesei Tăcerii” şi “Coloanei Infinitului”. Am fost de asemenea norocos să pot vedea şi satul natal al lui Brâncuşi – Hobiţa – locul în care maestrul s-a născut şi şi-a petrecut copilăria. În muzeul satului(Casa memorială Brâncuşi, n.n.), l-am întâlnit pe unul dintre consătenii săi care se ocupa cu multiplicarea (este vorba despre meşterul Gheorghe Chilea, ale cărui «opere» sunt cunoscute în Europa) operelor maestrului în lemn. Îmi amintesc şi acum cu plăcere vizita şi discuţiile pe care le-am purtat cu rude îndepărtate de-ale maestrului. Sunt bucuros că un artist de asemenea talie a ales să-şi facă operele cadou oraşului de unde a plecat în lume.

– Care sunt în prezent legăturile dintre România şi Pakistan şi cum intenţionaţi să contribuiţi la îmbunătăţirea lor ?

Excelenţa Sa: România şi Pakistanul au fost dintotdeauna ţări prietene. Trebuie să depunem însă mai multe eforturi pentru a folosi această prietenie în sensul dezvoltării relaţiei deja existente între cele două popoare, spre beneficiul tuturor. Pakistanul oferă posibilităţi nelimitate oamenilor de afaceri români. Pentru aceştia, procedura de acordare a vizei este simplă şi nu se impun restricţii. În Pakistan, românii pot achiziţiona proprietăţi, pot demara afaceri şi îşi pot repatria atât capitalul cât şi profitul fără nici un fel de restricţii. Pakistanul este o piaţă de desfacere cu 165 milioane de consumatori, oameni interesaţi de tehnologia românească, mai ales în materie de agricultură, de IT şi de maşinile unelte produse în România.

– Am aflat că Excelenţa Voastră sunteţi un om de cultură. Aţi putea să ne împărtăşiţi câteva aspecte ale relaţiilor culturale şi economice dintre ţările noastre?

Excelenţa Sa: România şi Pakistanul cunosc o varietate de similitudini, în special în domeniul culturii aşa cum dumneavoastră veţi putea vedea pe data de 14 august 2009 când vom inaugura expoziţia de broderie pakistaneză chiar la Târgu Jiu. Relaţiile economice dintre cele două ţări pot fi perfectate. Există posibilităţi reale pentru cei îndrăzneţi si cu iniţiative.

– Am dori să ştim ce aspecte aţi avea amabilitatea să transmiteţi cititorilor români, şi în special gorjenilor, înainte de a vă avea oaspete în Ţara lui Brâncuşi.

Excelenţa Sa: Pentru românii de rând, Pakistanul reprezintă o ţară îndepărtată – o ţară pe care cel mai probabil nu o vor vedea niciodată. Cultura este diferită. Cel puţin în opinia mea, uneori, prima impresie poate înşela; şi îmi spun asta când întâlnesc oameni care mi-au vizitat frumoasa ţară. Le lipşeste peisajul mirific, oamenii frumoşi de acolo, tradiţiile şi meşteşugurile atât de bogate din punct de vedere etnic şi nu în ultimul rând confortul vieţii moderne. Din păcate, atacurile teroriste pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, guvernul pakistanez a reuşit să le stopeze în mare măsură, umbresc măreţia ţării. Sper şi mă declar încrezător că gorjenii vor avea puterea să privească dincolo de titlurile din ziare sau de ştirile televizate şi să reuşească să simtă adevăratul spirit al Pakistanului. O vizită în ţara mea i-ar convinge că Pakistanul excelează prin os-pitalitatea şi bunătatea oamenilor.