Este o plantă care crește spontan prin păduri, pe terenuri înțelenite, pe marginea drumurilor, pășuni și fânețe în regiuni alpine și subalpine, fiind de dimensiuni reduse (maximum 20 cm) cu flori ce pot fi albe, violete, albastre, cel mai adesea albastre. Rizomul este scurt, ramificat, brun-gălbui, se prelungește cu o rădăcină groasă de aproximativ 1 mm, iar partea aeriană se prezintă sub formă de tufă.Florile sunt grupate în spice terminale de culoare albastră, uneori violetă, roșiatică sau albă sunt neregulate, cu caliciu format din 5 sepale, 3 exterioare mai mici și două laterale petaloide mai mari, iar corola din 5 piese, petala anterioară fiind mai dezvoltată și concavă. Fructul este o capsulă. În scop fitoterapeutic se utilizează întreaga plantă sau partea aeriană. Gustul ei fiind, după cum îi spune și numele, puternic amar.
Compoziție: poligalină, saponine, glicozide, alcoolul specific numit poligalită
Acțiune: tonifiantă, stimulativă a secreției bronșice masive, fluidifiantă și expectorantă
Indicații terapeutice
Uz intern:
– gripă, gută, anemie, diaree, convalescență, stimulează secreția lactată, pneumonie, tuberculoză pulmonară, tuse convulsivă, astm bronșic, bronșită, reumatism, gastrită – sub formă de decoct, extract din plantă
Uz extern:
– varicelă – sub formă de spălături locale
Contraindicații
Este contraindicat consumul acestei plante în caz de leziuni ale tubului digestiv, gastrită, hemoptizie, febră.
Efecte adverse
Consumul excesiv determină purgație în cantități mai mari decât cele recomandate, iritații ale tractului digestiv.
Alexandra Cruceru
