.jpg)
Alianţa social-liberală este un amalgam politic cu partide mari, dacă luăm în calcul faptul că toate cele trei partide din alianţă sunt partide parlamentare. Este adevărat că Partidul Conservator a intrat în Parlament din anul 2000 încoace doar la remorcă, bazându-se pe faptul că deţine instrumente mediatice foarte căutate în campaniile electorale.
Alianţa USL nu are încă stabilite formulele de candidatură pentru alegerile locale, întrucât protocolul naţional întâmpină rezistenţă în mai toate localităţile. La capitolul primari, cei mai siguri rămân primarii în funcţie, cărora nu li se poate tăia craca de sub picioare atâta vreme cât îşi organizează singuri realegerea. Este greu de crezut că într-un singur tur de scrutin un contracandidat al actualilor primari ar putea să câştige fără o suprafinanţare a războiului electoral. Totuşi, în situaţia împărţirii numărului de voturi pe mai mulţi candidaţi puternici din partea mai multor partide mici ar putea oferi câştig de cauză unor candidaţi ai actualei Puteri sau ai partidelor oponente ale arcului guvernamental, mă refer la PD-L, UDMR, sau UNPR. Trebuie luat în calcul faptul că acolo unde candidaţii PD-L sunt în pericol de a pierde postul sau de a nu câştiga alegerile locale în cazul unor candidaturi noi, Puterea a şi luat măsura ca o parte dintre primari să migreze către satelitul UNPR, iar pentru acest lucru se fac demersuri de atragere a primarilor din tot spectrul politic. Iată de ce partidele mici sunt ca mirodeniile din oala cu ciorbă, modificând gustul politic al electoratului, mai ales dacă vreo personalitate locală acceptă să se amestece în lupta politică. Un caz deosebit se semnalează acolo unde mai mulţi membri ai unei familii sunt amestecaţi pe diverse culori politice într-o luptă în care în loc să fie aliaţi sunt adversari. Cel puţin unul dintre membri acestei familii are de suferit pentru că se auto-elimină, rămânând să se lupte cu familia sa. Partidul celui care nu-şi rezolvă această problemă de familie va sufla în orice formă de iaurt şi în cel neacrit încă, pentru a-şi apăra interesele. Este clar că oamenii nu vor mai conta. Alegerile din anul 2012 sunt extrem de dure pentru că vor însemna sfârşitul unei generaţii de politicieni, pensionabili, de altfel, care vor opune rezistenţă şi vor rupe voturi din zestrea tradiţională a organizaţiilor locale.
Notă! Jocul politic durează şase-opt luni, iar rezultatele lui influenţează dezvoltarea locală în restul timpului, până la 4 ani de mandat. Primarul care este ales are statut de învingător, iar cei care pierd trenul au statut de amintiri politice. Niciodată un om politic nu doreşte să treacă în istorie înainte de expirarea puterii sale de muncă. Dar poate fi forţat s-o facă, chiar de către membri familiei sale.
Constantin Bunilă
