„Am senzaţia că Nichita Stănescu şi-a găsit în tine (Laurian Stănchescu, n.n.) un urmaş demn şi pe măsură”

Reluăm dialogul cu poetul Lucian Stănchescu. Din episodul anterior, reamintim că am discutat despre iniţiaţii Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Varujan Vosganian şi Zoe Dumitrescu-Buşulenga, fără a epuiza subiectele. Din prefaţa semnată de poetul Cezar Ivănescu, la volumul de poeme „Ieşirea din cuvinte” – 2008, bilingv – română şi engleză – am reluat ideea ce dă titlul de faţă. Distinsa academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga semna, la acea vreme, pe coperta IV, idei din care desprindem „(…) Departe de mine gândul de a face din Laurian Stănchescu un poet religios, la fel de departe şi de el acest gând. Dar încercând să explorez universul său ca pe o expresie integrală a unui poet căutător nesăţios de sine în raport cu lumea, cu creaţia, am descifrat din hainele ştiinţei şi credinţei (pe care o are, dar căreia nu-i cunoaşte temeliile doctrinale), o poezie vecină cu misterul”.

Nemuritorul poet Cezar Ivănescu

-Cum l-ai cunoscut pe Cezar Ivănescu?

-Prima dată, m-am întâlnit cu Cezar Ivănescu prin 1979-80, când se restaura clădirea Uniunii Scriitorilor, iar eu, de dragul acestei instituţii de cultură, am lucrat o vreme pe schele, la restaurare. Într-o după amiază, am auzit zgomote în podul Uniunii Scriitorilor şi am mers să văd ce se-ntâmplă. Acolo, l-am găsit pe marele poet Cezar Ivănescu într-un dialog aspru cu doi muncitori. M-am dus la ei, l-am salutat pe Cezar Ivănescu şi le-am spus celor doi că este un mare poet al literaturii române şi universale, rugându-i să se întoarcă la muncă. Poetul, impresionat de intervenţia mea, mi-a povestit că era în căutarea unei distinse poete şi fusese abordat brutal de cei doi.

De atunci, am rămas prieteni şi am suferit mult la despărţirea de Nemuritorul Cezar Ivănescu, dar asta e o altă tragică poveste. Pe care o voi povesti într-o carte de convorbiri esenţiale ale mele cu fondatorul transmodernismului – gorjeanul universal Ion Popescu-Brădiceni.

Pe harta marilor Festivaluri Internaţionale de Poezie urmează Târgu-Jiul

-Te-ai remarcat ca iniţiatorul unor mari şi inedite festivaluri de poezie.

-Sunt directorul festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu” de la Caransebeş, pe care-l fac împreună cu poetul sârb şi academicianul român Adam Puslojic, dar trebuie să-i mulţumesc în mod deosebit, pentru existenţa acestui festival în memoria marelui poet, lui Ion Marcel Vela, primarul municipiului Caransebeş. Care mai este denumit şi primarul poeţilor.

-În rubrica sa „Cartea săptămânii”, din Gorjeanul, Ion Popescu-Brădiceni, glosa cu geniu despre rezonanţa europeană a poeziei tale şi remarca neasemuita transpunere în limba engleză a cărţii de referinţă „Moartea nu trece de lumea cealaltă”.

-Am rămas impresionat de mărturisirea dlui Ion Popescu-Brădiceni, reputat critic, poet şi eseist privind cartea mea, pe care domnia sa o consideră ca făcând parte din marea poezie europeană. Sunt năucit, mai ales că firea mea este obişnuită cu lucruri simple şi modeste, care stau nu mai departe de raza inimii. Sunt onorat şi emoţionat de faptul că am fost publicat într-un mare magazin cultural de limbă arabă, în traducerea poetului Mohammed Jaber Al Nabhan şi urmează să punem la punct o antologie din poemele mele în limba arabă. La această traducere ne va ajuta şi Excelenţa Sa Dl Ambasador Dumitru Chican, un erudit al culturii arabe, despre care a publicat multe cărţi.

-Ai avut mai multe izbânzi, în ultima vreme.

-Anul acesta, am fost tradus în limba sârbă de poetul sârb şi academicianul român, cum îmi place mie să-i spun lui Adam Puslojic, iar această tălmăcire va fi prezentată, în toamnă, la Festivalul Mondial al Poeţilor de la Belgrad. Tot în această toamnă, îmi va apare şi o altă traducere în Albania, iar cartea va fi lansată la Opera Naţională din această ţară, la Tirana. Tălmăcitorul este Luan Topciu, un om de cultură albanez, cunoscut ca traducător de excepţie în Balcani, şi care lucrează la Ambasada Albaniei din România.

-Mai ştiu că eşti Laureat al Premiului Balcania pentru Promovarea operei lui Nichita Stănescu. De premiile similare de la Chişinău, Paris ori New York n-am mai amintit. Unde şi ce am uitat?

-Să trecem la altceva. Mă încântă şi mă umilesc în acelaşi timp spusele unui mare poet al Europei, Radomir Andric, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, care s-a exprimat textual „Laurian Stănchescu este un mare poet şi al treilea frate al nostru după Marin Sorescu şi Nichita Stănescu”. Lucrul ăsta se-ntâmpla la Festivalul Poeţilor din Balcani, Brăila 2008.

Iniţiatorul Cercului de la Târgu-Jiu

-Maestre, surprinzi tot timpul. Cititorii ar vrea să ştie ce-i cu Cercul de la Târgu-Jiu?

-Societatea Culturală Naţională „Cercul de la Târgu-Jiu” va fi un punct de anvergură internaţională şi va îmbogăţi spiritualitatea poporului nostru. Am iniţiat acest proiect pentru a arăta Europei şi lumii întregi că România cea adevărată este pe aceeaşi linie cu marile valori universale. Cred că prietenii de început ai acestei mişcări literare şi culturale – Ion Popescu-Brădiceni, Zenovie Cârlugea, Ion Predoşanu, şi George Drăghescu – nu au fost întâmplător aleşi să împlinească acest nou început.

Şi, vorba ta, frate Ioane, acest demersul va avea rezonanţă româ-nească, gorjenească şi europeană!