Am primit, consemnăm – „Cântecul Viorii”, de Elena Buţu

433

Cu mare întârziere, am intrat în posesia unui volum de versuri intitulat „Cântecul Viorii”, cartea fiind apărută la o editură, bănuiesc privată, din Craiova, 2012.

Şi ca să ne intre bine-n cap cam despre ce este vorba, volumul Elenei Buţu este subintitulat „Poezii de dragoste”. Printre poeme mai găsim, răzleţe, şi scurte/scrisori consemnări către soţi ori iubiţi imaginari. Lăsând la o parte calitatea excelentă a hârtiei şi o grafică pe măsură observăm că s-au mai strecurat şi oarecare greşeli de limba română sau, probabil, de corectură. Volumul „Cântecul Viorii” are şi două aforisme, la pagina 5, ambele din Saint Exupery: „Admiraţia pregăteşte iubirea”; „Iubirea este imaginea drumurilor schimburilor de la unul la celălalt”. După cum se vede şi aforismele ce-au inspirat-o pe autoarea extrem de prolifică sunt niţel cam tot descriptiviste.
Autoarea pare a nu fi la prima apariţie editorială, dar nu i-ar fi stricat să apeleze la un alt redactor de carte, nu la… Elena Buţu. Putea să beneficieze de un ochi mai critic. Oricum, din paginile acestei cărţi merg la sufletul cititorului, cu mai mare succes, poemele în vers alb. Şi, mai ales, Haiku-urile, cum este de pildă al 49-lea: „Sărbătorim azi/ Drumurile urcate/ Spre vara vieţii”.
Îmi plac versurile şi le citesc cu mare plăcere. Din păcate, în cazul de faţă, aproape că, în cele mai multe poeme, aproape că lipseşte total fiorul liric. Spre a vă convinge reproducem un poem prozaic dar în versuri ce a dat titlul volumului şi care-i reluat şi pe coperta IV: /„Am primit de la tine soare,/Ţi-am dat la schimb primăvară,/ Mi-ai trimis raze lucitoare/ Şi m-au prefăcut în vioară.// Am cântat cum am ştiut mai bine/ Numai pentru frumoşii îndrăgostiţi,/ Ce iubesc cu patos şi fără ruşine/ Şi-a căror viaţă e plină de virtuţi.// De ce-ai adus toamna aşa devreme?/ Primăvara şi vara…, n-or să mai vină,/ Îndrăgostiţii nasc dileme, iar/ Vioara n-a tăcut ci, doar suspină.//
Epoca lui „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi” a apus demult. Acum fiecare, pe banii lui, o reinventează. Oare, nu-i păcat? De bani. Bineînţeles.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here