Altfel de iubire

În societatea socialistă multilateral dezvoltată şi potrivit principiilor primului preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu, omul era valoarea supremă, iar femeile erau egale în şanse cu bărbaţii.

În statul nesocial al lui Traian Băsescu, omul nu mai are nicio valoare, iar femeile aproape nicio şansă. Mai mult, Nicolae Ceauşescu s-a îngrijit de creşterea calităţii naţiei, în timp ce actualul regim se îngrijeşte de decimarea ei. Ultimele reglementări în ceea ce priveşte prescrierea reţetelor compensate şi gratuite, confirmă faptul că orice bolnav poate muri mult mai uşor decât ar trebui, însă nu prin uşurarea sau alinarea suferinţelor, ci prin înmulţirea lor haotică.

Una peste alta, actualul regim a înlocuit forma de iubire socială cu forma de iubire de sine, care este, până la urmă patologică. Traian Băsescu nu s-a sfiit să spună despre sine că este perfect, aceasta însă doar în opinia sa, pentru că acum există destui români care nu şi-l mai doresc ca preşedinte. Spun acest lucru a doua zi de Dragobete, într-o vreme de iarnă în care sărbătorile iubirii s-au petrecut în linişte, fiecare dintre tinerii români gândindu-se că numai distracţia nu mai este de ajuns nimănui.

Exact în aceste zile, premierul Emil Boc se luptă cu sine însuşi pentru că este într-o situaţie penibilă atunci când vrea să schimbe regulile muncii într-o ţară unde Piaţa Muncii este atrofiată de guvernarea sa dezastruoasă.

Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, când sărăcia era egal împărţită, toată populaţia era obligată să facă liceul, chiar dacă diploma de Bacalaureat nu era un atestat de pregătire medie. Atunci fiecare om era luat de pe stradă, pus să facă ceva, plătit pentru ceea ce face şi răsplătiţi cu acte legale de încadrare în timpul muncii. De pe acest portofoliu, fiecare român putea să sărbătorească liniştit Dragobetele, pentru că Sfântul Valentin era prea departe.

Acum, pentru tinerii români nu mai există şansa locului de muncă, acte de încadrare mult mai puţine, sau chiar deloc, în timp ce acelaşi preşedinte nu s-a sfiit să apară în faţa naţiunii ca să-şi ia copilul acasă, fără să se întrebe câţi români săraci mai pot spune aşa ceva.

Ieri, în toate localităţile importante al Gorjului s-a sărbătorit Nunta de Aur, însă an de an numărul sărbătoriţilor scade vertiginos. Ne întrebăm ce va fi peste doi ani, peste trei ani sau peste un deceniu. Aceasta ca o consecinţă a iubirii năstruşnice pe care preşedintele, premierul, parlamentarii, şi alţi români însemnaţi o acordă unui popor aşa de răbdător cum este poporul român.

Constantin Bunilă