Motto: “Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile într-o caldă înfrățire, așa precum a înțeles-o măreața antichitate, creând mitul lui Orfeu” – George Enescu, 1930
Alexandru Flechtenmacher, compozitor, violonist, dirijor și pedagog român, s-a născut la Iași pe 23 decembrie 1823. Și-a făcut studiile la Iași, Viena și Paris. Auzindu-l cântând cu vioara, prințul Vogoride îl trimite la Viena pe spesele sale, cu bursă de opt galbeni pe lună, ca să studieze vioara și muzica.
Înapoiat în țară, a avut o bogată și multilaterală activitate, contribuind la dezvoltarea muzicii românești. A făcut parte din pleiada intelectualității care a participat activ la Revoluția din 1848 și a militat pentru înfăptuirea Unirii. Ca șef de orchestră a funcționat la Teatrul Național din Iași, București și Craiova.
A compus numeroase operete, vodeviluri și canțonete: “Baba Hârca”, după un text după Matei Millo, “Doi țărani și cinci cârlani”, “Scara mâții”, “Coana Chirița”, “Iașii în carnaval”, “Piatra din casă”, “Cinel-Cinel”, “Cetatea Neamțului”, “Urâta satului”, după textele lui Vasile Alecsandri. A mai compus: ”Uvertura Națională”, opera “Fata de la Cozia”, cu subiect din istoria noastră națională și “Nunta țărănească”. A compus și cântece cu caracter patriotic, mobilizator: “Sfânta zi de libertate” și “Hora Unirii”. Majoritatea compozițiilor acestui muzician se întemeiază pe folclor.
Alexandru Flechtenmacher a stăruit din răsputeri să se întemeieze Conservatorul din București, în 1864, fiind numit primul director al acestei instituții, unde a depus o îndelungată și rodnică activitate pedagogică.
Cu puținii bani pe care îi avea, și-a cumpărat o căsuță la Câmpulung, pe dealul Mățău, unde și-a dus și teancurile cu compoziții. După o muncă încordată, simțea nevoia odihnei pe timpul vacanțelor. Dar flăcările unui incendiu au mistuit casa și compozițiile.
În ultimii ani, o boală l-a țintuit la pat. A murit la București, la 28 ianuarie 1898. La înmormântarea acestei personalități a muzicii românești, a ținut un emoționant necrolog celebrul actor C. Nottara. Acest discurs omagial a fost publicat în “Albina” nr. 24 din 15 martie 1898, aflată în posesia noastră.
Constantin E. Ungureanu
