Organizația Mondială a Sănătății este la un pas să declare Coronavirusul ca o pandemie mondială. Zilnic numărul persoanelor afectate de Coronavirus continuă să crească, ceea ce s-ar putea traduce prin imposibilitatea angajaților de a respecta contractul de muncă pentru a nu risca să intre în contact cu virusul sau să-l răspândească, ceea ce s-ar traduce prin afectarea mediului de afaceri, indiferent că vorbim de importuri de produse sau prestarea unor servicii.Dacă Guvernele din întreaga lume pun accentul pe măsuri preventive pentru a limita răspândirea, inclusiv carantina de persoane și închiderea de orașe, multe întreprinderi vor pune, fără îndoială, multe întrebări, precum:
Cine suportă riscul dacă proiectul meu întârzie, deoarece accesul la site este restricționat?
Ce se întâmplă dacă personalul este afectat de coronavirus și nu mai poate livra? Cine despăgubește pe cine?
Ce se întâmplă dacă materialele cheie sunt livrate cu întârziere ca urmare a coronavirusului? Sau nu sunt livrate deloc?
Așadar, cine suportă riscul și cine trebuie să despăgubească pe cine?
Potrivit art. 1351 alin. (1) din Codul Civil, „Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.”. În consecință, invocarea forței majore, astfel cum este definită în art. 1351 alin. (2) din Codul Civil, „Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”. În consecință, probabilitatea declarării de epidemie (ex. CORONAVIRUS) poate deveni o circumstanță de forță majoră pentru că poate constitui un impediment pentru mediul de afaceri să își exercite obligațiile contractuale asumate inițial.
Mai concret, prin „forţă majoră” se înţeleg evenimentele imprevizibile ce sunt provocate de fenomene ale naturii: cutremure de pământ, alunecări de terenuri, incendii, secetă, vânturi puternice, ploi torenţiale, inundaţii, geruri, înzăpeziri ş.a. sau circumstanţe sociale: revoluţii, stări beligerante, blocade, greve, interdicţia la nivel statal a importului sau exportului, epidemii etc. Adică, sunt evenimentele care nicidecum nu pot depinde de voința părților contractante, și care, în mod absolut, exclud orice posibilitate de executare a obligațiilor ca urmare a faptului că situația nu depinde de voința părților.
Dr. Mădălina Neacșu:
,,Este nevoie de emiterea unei O.U.G. care să stabilească măsuri de sprijin financiar pentru mediul de afaceri din România, în perspectiva declarării de epidemie CORONAVIRUS. Evident, în prima etapă, firmele afectate de criza virusului vor trebui să solicite, ca și până acum, Camerelor de Comerţ și Industrie, din teritoriu, eliberarea unui aviz de forţă majoră, menit să exonereze de răspundere contractuală partea care invocă evenimentul de forţă majoră şi care nu şi-a îndeplinit sau nu-şi poate îndeplini, total sau parţial, obligaţiile asumate printr-un contract, în contextul CORONAVIRUS.
În acest moment, Camera de Comerţ și Industrie este singura instituţie care poate aviza cazurile de forţă majoră. După obținerea avizului, agenţii economici afectaţi de evenimentul de forţă majoră ar trebui să notifice nu doar partenerii contractuali de existenţa acestei situaţii, dar și statul în baza viitoarei O.U.G., ceea ce ar împiedica, pe de o parte, executarea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, iar pe de altă parte, firmele ar beneficia de măsuri de sprijin financiar, care s-ar putea traduce prin acordarea temporară de ajutoare de stat, dar și negocierea cu sistemul bancar a unor pachete financiare, care să fie puse la dispoziția mediului de afaceri, în baza avizului de forță majoră.
Planul de redresare ar putea cuprinde, de asemenea, și alte inițiative, astfel încât să existe o flexibilitate în plata creditelor prin alocarea unor ajutoare de stat destinate sistemului bancar. Prin urmare, ar trebui ca sprijinul acordat sectorului financiar să fie orientat strategic, astfel încât să se garanteze că atât băncile, cât și mediul de afaceri își reiau activitatea normală post-criză declanșată de o eventuală epidemie de CORONAVIRUS.
Victor Aileni, expert NATO:
,,Necesitatea măsurilor temporare de sprijin financiar se impun urgent prin emiterea unei O.U.G. în contextul CORONAVIRUS, având în vedere că semnalele sunt clare cu privire la afectarea mediului de afaceri la nivel național/internațional. Elveția a invocat deja „forța majoră” și a interzis până în data de 15 Martie 2020 adunările sau evenimentele care strâng laolaltă mai mult de 1.000 de persoane. De asemenea, compania aeriană Flybe urmează să intre în faliment, punând 2.000 de locuri de muncă în pericol, după ce căutările pentru sprijin financiar au eșuat, anunță BBC, potrivit Mediafax.
Indicatorii de avertizare timpurie, în cadrul analizelor pe scenarii alternative, arată că suntem în prag de ,,explozie” a unei crize majore în lanț, ca efect al înmulțirii cazurilor de CORONAVIRUS. În ritmul în care evoluează situația în Italia, Franța, Germania, Anglia, Spania etc, ,,șocul” în România va fi devastator.
În concluzie, România ar trebui să se pregătească de scenariul al doilea, cu multe cazuri de CORONAVIRUS, ceea ce impune gândirea de strategii, politici și cadre legislative care să asigure securitatea și reziliența urbană, potrivit cărora mediul de afaceri să fie protejat prin norme care să reglementeze măsuri de sprijin financiar adecvate“.
M.P.
N.B.
Victor Aileni, Expert NATO, ex-senator al României în Comisia Militară, actualmente coordonatorul departamentului de analiză și planificare strategică al firmei MabeInvest LLC SUA/România. În portofoliul său se regăsește consultanța acordată pentru baza militară de la Kogălniceanu (2007) și pentru construcția Scutului Antirachetă de la Deveselu.
Dr. Steluța Mădălina Neacșu, Expert NATO URBAN, Doctor în Informații și Securitate Națională și oferă expertiză în securitate și reziliența urbană, politici și strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiză de intelligence, competitive intelligence, juridic-administrativ, agrointelligence, GDPR etc.
