Peste tot în țară și în lume, cei ce doresc să cultive legume trebuie să aibă asigurată și posibilitatea de a administra plantelor un surplus de apă față de precipitații căci nicăieri nu s-a făcut sincronizarea consumului de apă al legumelor, care nu-i mic deloc, cu precipitațiile naturale. În totalitatea lor plantele legumicole au înrădăcinare superficială și consum mare de apă pe tot parcursul vegetației. Problema devine și mai stresantă după cum ne avertizează meteorologii, căci lunile iulie și august vor fi foarte secetoase. Pe lângă asigurarea apei deficitare prin irigare mai sunt și alte mijloace la îndemâna legumicultorilor pentru a contracara acest posibil stres hidric. Cred că nu mai cultivă nimeni legume în teren arat primăvara, n-are rost să mai discutăm acest aspect agrotehnic. Problema se pune cum facem ca să păstrăm cât mai multă apă în sol, cum să facem ca plantele noastre să parcurgă cât mai lejer această perioadă ce se anunță a fi secetoasă. Nu totdeauna asigurarea apei deficitare prin irigații înseamnă și asigurarea de recolte valoroase cantitativ și calitativ. Cea mai bună metodă de irigare a legumelor este cea prin picurare. Asta dacă nu cumva sursa noastră de apă ne asigură transportul și distribuția apei de irigații gravitațional, pe brazde sau inundare, fără consum de energie. Irigarea prin picurare are avantajul că exclude risipa de apă, previne opărirea plantelor pe caniculă și chiar și ajută la o mai bună combatere a bolilor și dăunătorilor căci nu favorizează o atmosferă umedă și caldă în culturi. Are desigur și părțile ei negative, dar nu despre metode de irigare a legumelor este acest articol. Pe lângă lucrările solului, soiuri, densități și uniformități adecvate sau administrarea fracționată a îngrășămintelor chimice, legumicultorii mai au și alte mijloace de a preveni și chiar combate efectele negative ale secetei sau caniculei. Putem aminti aici menținerea culturilor de legume într-o stare normală de sănătate combătând corect și la timp bolile, buruienile și dăunătorii, dar cel mai valoros mijloc de luptă cu stresul hidric, și nu doar cu el, este mulcirea culturilor. Cel mai comod mod de mulcire îl constituie utilizarea de fâșii de polietilenă neagră prevăzute cu fante prin care la distanțele necesare ies plantele, întinse pe rândurile culturii și peste tuburile de irigare prin picurare. Sunt costisitoare dar odată instalate combat și buruienile nemaifiind strict necesare prașilele manuale pe rând. Dar . . . ce se întâmplă sub ele ?. Aici nu mai pătrunde nici aerul, nici lumina. O fi bine oare ?. Ar fi bine ca această metodă să fie utilizată 1 – 2 ani consecutivi și apoi, prin rotația culturilor, să venim cu culturi în rânduri dese, ceapă, usturoi, rădăcinoase etc sau dovlecei care umbresc prin frunzele lor solul, spre a evita asfixierea viețuitoarelor, benefice sau malefice, din sol și deci degradarea biologică a acestuia. Rotația culturilor și alternanța culturilor plantate la distanțe între rânduri diferite previne și efectul negativ al irigării prin picurare pe același loc timp mai îndelungat, asupra structurii solului. Cea mai bună mulcire se face cu paie sau frunze din pădure în strat de 5 – 10 cm grosime peste rețeaua de irigare prin picurare. Mulcirea plantelor pe rând în general, iar cea cu paie în special, asigură și o sănătate și curățenie mai bună a fructelor căci picăturile de ploaie nu mai ricoșează în sus, pe fructe, în cazul mulciului de paie, sau dacă ricoșează, în cazul mulciului cu folie de polietilenă, nu mai sunt încărcate cu pulbere de sol și agenți patogeni. Cel mai important avantaj al paielor față de polietilenă este dat de faptul că sub ele se menține o temperatură cu cel puțin cinci grade mai mică pe timp călduros și mai ridicată pe timp răcăros față de solul nemulcit. De asemenea, paiele sunt nepoluante, ba chiar pot spori fertilitatea solului prin încorporare o dată cu noua arătură. Nu se recomandă, ba chiar este contraindicată, utilizarea pentru mulcit a fânului căci este categoric purtător de numeroase semințe de buruieni. În afară de paie se mai pot folosi tulpini de porumb tocate, talaș sau mai rar rumeguș. Nici sub mulciul de paie nu mai cresc buruienile dar se menține o umiditate convenabilă a solului chiar și la suprafață. Prin mulcire se elimină prașilele pe rând rămânând de aplicat numai cele mecanice, între rânduri, ceea ce este, trebuie să recunoaștem, economie de timp și de efort.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
