Această toamnă este una de examen pentru toți fermierii români, dar în mod special pentru gorjeni. De ani buni nu mai este o taină faptul că din punct de vedere al tehnologizării și agrotehnicii aceste atribute s-au restrâns extrem de mult ca amploare și se reduc la câteva mici societăți comerciale. Mai toți foștii proprietari de terenuri agricole au considerat acum mai bine de 25 ani că pământul agricol al țării ducea lipsă de stăpâni, au ținut morțiș să distrugă tot eșafodajul tehnologic și organizatoric clădit cu greutate și chiar cu jertfe și au bătut din picior să-și administreze personal ocina. Neglijând faptul că pământul nu are nevoie de stăpâni (el este stăpânul tuturor), ci de robi, au greșit enorm, poate fără voie, dar mai ales “ajutați” cu “total dezinteres” de către “experții în ale democrației” formați la “înaltele porți ale occidentului”. Că au fost sau nu acești “experți …” cozile de topor ale acelora pe care până atunci îi eclipsam pe piețele agroalimentare ale lumii nu știu și nici nu mi-am propus să elucidez eu această “enigmă ” dar m-a uimit și continuă să mă uimească ignoranța unor semeni de-ai noștri care considerau că au devenit și ei specialiști în agricultură, că doar ei cărau sacii de semințe cu spatele și alimentau semănătorile și nu inginerii agronomi. Și așa se face că am ajuns să semănăm culturile de primăvară aproape exclusiv în arătura făcută cu câteva zile înainte de semănat, să cultivăm grâu aproape în monocultură timp de 8 – 9 ani succesiv, să utilizăm aproape exclusiv sămânță “din pătul” să administrăm obsedant doar îngrășăminte chimice pe bază de azot etc, etc. Lista poate continua mult, dar mă voi opri aici însă nu înainte de a readuce în atenție distrugerea sistemelor de irigații. Gorjul nu a prea beneficiat de asemenea facilități, dar aplica alte măsuri agrotehnice care acum ar fi putut contracara efectul distructiv al lipsei de precipitații sau distribuția aproape nepotrivită pentru culturile agricole din acest an. Dar când nu sunt utilaje agricole adaptate microfermelor noastre și mai ales nanoparcelelor (suprafețe de câțiva ari, mai rar peste un hectar), nu sunt nici banii necesari acoperirii costurilor, nu sunt nici cunoștiințele de specialitate (specialiștii în domeniu sunt tot mai rari) este greu de crezut că pot fi contracarate lesne efecte potrivnice ale naturii. În această toamnă majoritatea parcelelor potențial disponibile pentru înființarea culturilor de toamnă sunt acoperite cu buruieni înalte și dese ceea ce va îngreuna foarte mult efectuarea lucrărilor agricole necesare. De aceea fermierul care dorește să ducă la vară cantități mulțumitoare de boabe în hambar ar trebui mai întâi să elibereze aceste terenuri de resturile vegetale, prin cosire și scoaterea din teren a acestora. Este necesară această operațiune, deoarece prin tocare se va încorpora sub brazdă o cantitate prea mare de materie organică și datorită lipsei de apă din sol descompunerea acesteia de către microorganismele din sol va fi foarte greoaie, ceea ce va crea condiții dificile noilor culturi. Aceste resturi vegetale eu le-aș strânge în grămadă, chiar la capul locului, și aș stimula compostarea lor pentru ca în toamna următoare să le administrez ca îngrășământ organic compostat în sol.
O metodă extrem de riscantă ar putea fi și arderea lor căci cenușa rezultată este cu mult mai puțin dăunătoare noilor culturi decât încorporarea de grămezi de buruieni sub brazdă. Cum și toamna se anunță a fi tot secetoasă pentru culturile ce urmează a fi semănate în această toamnă arătura trebuie făcută acum, la adâncime mai mică (12 – 15 cm) pentru a evita apariția de bolovani mari pe care discul să nu-i poată mărunți. Totodată, această arătură poate fi mai bine mărunțită, deci se poate prepara un pat germinativ mai bun, iar rădăcinile noilor plante de cultură nu vor ajunge în goluri, galerii, în care să se usuce producând astfel moartea plantelor, deci o cultură nereușită din start. Între arat și semănat trebuie să treacă minimum două săptămâni necesare ca noua arătură să se așeze cât de cât și totodată eventualele precipitații, oricât de mici ar fi, să pătrundă în sol și astfel să se piardă mai puțină apă din cauza vântului și insolației. Cereți comercianților de semințe să vă aducă semințe din soiurile create și produse în unități agricole cu condiții pedo-climatice cât mai apropiate de cele ale Gorjului. Renunțați la folosirea seminței din pătul, neselectată și netratată. Folosiți sămânță tratată cel puțin contra bolilor criptogamice. În materie de semințe ale culturilor agricole actuale se spune că ideal este utilizarea seminței F1, adică din prima generație, deoarece orice înaintare în timp (F2, F3 ș.a.m.d.) conduce la reducerea cu 10% a potențialului productiv genetic al respectivei semințe pentru fiecare an de îmbătrânire. La cerealele păioase potențialul productiv genetic scade cu categoria biologică a seminței de la bază la superelită, apoi la elită și mai departe la sămânța certificată. Aceasta este de fapt ultima treaptă, categorie biologică, care trebuie cumpărată și folosită la semănat. De aici înainte orice coborâre pe scara categoriei biologice a seminței reduce nu numai potențialul productiv al culturii, ci și puterea nativă a acesteia de a lupta cu vicisitudinile climei. Semănați în perioada optimă (20 septembrie – 20 octombrie la orz și 25 septembrie – 25 octombrie la grâu) căci lipsind apa din sol semințele bine încorporate stau în sol ca și în sac și la apariția precipitațiilor germinează și înființează noile culturi. De multe ori în condiții vitrege de toamnă semănatul s-a făcut și în noiembrie. De fapt, este mai bine să semănăm mai târziu decât mai devreme, deoarece păioasele de toamnă se pot dezvolta bine sub zăpadă, dacă nu sunt prea mari. Plantele prea crescute pot fi chiar distruse de iarnă căci fie pot degera mai ușor, fie se pot asfixia sub zăpadă, în timp ce plantele prinse de iarnă și ninsoare în faza de “ace” își pot continua creșterea sub zăpadă fără prea mari probleme. Ideal este ca ninsoarea să prindă aceste culturi în faza de înfrățire, dar plantele cu creșterea întârziată trec mai ușor iarna decât cele prea avansate.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
