Pomii fructiferi, arbuștii fructiferi, vița de vie precum și unele plante floricole și ornamentale impun, pentru o bună conducere a coroanelor și o rodire cantitativă și calitativă mulțumitoare, eliminarea unei părți din plante, de regulă anual, operațiune care se numește tăiere tehnologică. Se spune, și pe drept cuvânt, că producțiile și calitatea acestor plante se află în foarfecele horticultorului. De regulă aceste operațiuni se pot face din toamnă (după căderea totală a frunzelor) până în primăvară timpuriu, înainte de umflarea mugurilor, adică înainte de pornirea în vegetație a plantelor. Acest interval de timp se numește repaus vegetativ și este comparabil cu perioada de anestezie din lumea animală când organismul asupra căruia se intervine nu este stresat de aceasta, nu resimte durerea. Tăierile tehnologice la plante sunt adevărate operații chirurgicale și horticultorul trebuie să considere astfel intervenția sa, să socotească intervenția sa asupra acestora ca pe o operație chirurgicală efectuată asupra propriului său organism. Tratând cu dispreț și superioritate plantele nu vom putea avea niciodată plantele dorite, dar nici recoltele așteptate. Uneltele cu care tăietorul execută aceste operațiuni trebuie să fie aproape la fel de bune ca și instrumentarul chirurgului căci urmele pe care acestea le lasă în organismul viu ce se numește plantă trebuie să fie fine, netede, nedistructive spre a permite plantelor să suporte ușor acest stres, să reducă foarte mult pierderile de sevă (sângele plantelor), riscul de pătrundere prin rană a agenților patogeni.
De regulă prima unealtă cu care se intervine asupra acestor plante este fierăstrăul de pomicultură care are construcție specială, adaptată scopului propus și care trebuie să fie bine ascuțit și deschis, ceaprazat, spre a efectua o tăietură fină, netedă. În funcție de tipul de dinți ai fierăstrăului aceste unelte au acțiune simplă fiind active doar la împingere (cazul când dinții fierăstrăului sunt orientați spre vârful lamei) sau la tragere (dinții sunt orientați spre mâner) ori acțiune dublă când dinții sunt triunghiuri isoscele sau echilaterale și taie atât la împingere, cât și la tragere. De regulă, lățimea maximă a lamei sale indică diametrul maxim al ramurilor care pot fi tăiate cu el și de aceea trebuie să dispunem măcar de două fierăstraie de lățimi diferite. Cu această unealtă, ca de altfel și cu celelalte, nu se fac alte operații în afara celor din pomicultară și viticultură. Este chiar indicat să nu se împrumute, nici întrun sens nici în altul, aceste unelte spre a evita înfectarea propriilor plantații cu agenți patogeni din alte culturi. De altfel chiar se impune dezinfectarea periodică a acestor unelte spre a evita transmiterea în plantații a eventualelor boli de la o plantă la alta. Pentru dezinfectarea uneltelor de pomicultură se folosește cel mai adesa formolul (formalina) cât mai concentrat și este total interzis a se utiliza sulfatul de cupru (piatra vânătă) sau zeama bordeleză, deoarece cuprul din sulfat este înlocuit de fierul din unealta agricolă ceea ce conduce indubitabil la deteriorarea uneltei și ratarea dezinfecției căci în soluție ia naștere sulfatul de fier fără acțiune fungicidă, ba chiar fitotoxic și cuprul metalic se exfoliază de pe unelte și astfel le corodează pe acestea. Nu se face nici dezinfecție termică, deoarece aceasta deși este foarte eficace conduce clar la decalibrarea uneltelor prin decălire, ceea ce este total de nedorit.
O altă unealtă este foarfecele de pomicultură care, de asemenea, trebuie să fie foarte bine ascuțit și reglat spre a facilita o tăietură netedă, curată, fără fisuri sau striviri de țesut. Cu mare grijă acesta se poate reascuți periodic cu o gresie bună, dar în niciun caz cu pila sau polizorul. Totodată, el trebuie adesea șters, spălat de țesutul lipit de lamă și contracuțit, mai ales în cazul tăierilor întârziate sau efectuate în verde când seva circulă deja prin ramuri. Este recomandabil să folosiți un foarfece a cărui lamă trece fest, strâns pe lângă contracuțit (deget) deoarece astfel se fac tăieri fine și cu puțin țesut zdrobit. Foarfecele pentru pomicultură are diverse dimensiuni care corespund de fapt diverselor grosimi ale ramurilor ce le vom elimina. Este de preferat să utilizăm cel puțin două asemenea unelte, de mărimi diferite spre a putea efectua tăieri de calitate și cu efort de minim. Utilizarea unui foarfece mai mic la tăierea ramurilor mai groase poate conduce chiar la deteriorarea acestuia pe lângă faptul că se efectuează o operație de proastă calitate ce va afecta sigur negativ plantele. Pentru a efectua tăieri de ramuri înalte sau amplasate prea sus și nu le ajungem cu mâna se folosesc foarfeci cu brațe telescopice sau cu tijă prelungitoare și acționate cu sfoara. Și acestea trebuie să corespundă acelorași exigențe ca și cele de mână.
Briceagul pentru altoit și cosorul sunt unelte necesare doar acelora care fac altoiri și produc material săditor. Și acestea trebuie să îndeplinească aceleași condiții tehnice și de igienă fitosanitară ca și celelalte unelte descrise anterior.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
