Agricultura pe înțelesul tuturor – Tratamentele de iarnă, mai economice și mai valoroase decât toate celelalte

276

Luna martie este practic ultima lună când se mai pot face tratamente în repaus vegetativ căci chiar de finele acestei luni multe plante pomicole se trezesc la viață, își încordează forțele umflând mugurii și odată cu mugurii se trezesc și păcătoșii de agenți patogeni. Totdeauna, prevenirea este mai importantă decât tratamentele curative căci, în primul rând, reduce riscul unor infestări și infectări păgubitoare prin eliminarea surselor primare de propagare a agenților patogeni, dar și prin economiile ce se realizează prin reducerea numărului de tratamente curative și mai ales prin reducerea riscului de contaminare a recoltelor cu substanțele chimice utilizate, cunoscut fiind faptul că majoritatea pesticidelor ce se utilizează în timpul vegetației sunt sistemice, adică pătrund în toată planta, mai ales prin frunze, în sistemul circulator al plantelor, ajungând astfel și în fructe. Cum acestea sunt și greu de metabolizat (descompus) de către plante consumul imediat al fructelor presupune neapărat și ingerarea lor de către oameni, acumularea mai ales în ficat, depozitarul majorității toxinelor din organism, și de aici doar un pas până la îmbolnăvirea omului. Din păcate, odată administrate acestea nu mai pot fi eliminate decât prin metabolizare în plante, în timp ce produsele chimice utilizate pentru tratamentele de iarnă nu sunt sistemice, au acțiune numai de contact sau respiratorie, adică acționează local, nu pătrund în plante și deci vor putea fi ușor eliminate prin spălare, ceea ce nici măcar nu se impune deoarece atunci când ele se aplică practic nu există fructe pe plante. Caracterul sistemic și remanența îndelungată, persistența și acțiunea toxică un timp cât mai lung, sunt însușiri foarte utile pentru fermieri și deci nu pot fi socotite ca dăunătoare, deși au aceste însușiri, și deci pentru protejarea consumatorilor se poate recurge doar la utilizarea restrictivă a acestora. Majoritatea dăunătorilor și a agenților patogeni iernează pe plante, în cazul nostru pe pomii fructiferi și vie, și combaterea lor presupune utilizarea de substanțe speciale având în vedere că în repausul vegetativ agenții patogeni nu circulă, nu se hrănesc și deci nu se otrăvesc singure. Pentru aceasta se folosesc produse chimice de contact sau respiratorii, care să aibă efect distructiv direct asupra formelor de iernare ale bolilor și dăunătorilor. Între acestea sulfatul de cupru (piatra vânătă) singur, netamponat, ne neutralizat cu var, în concentrație de 3 % (300 gr piatră vânătă la 10 l apă) are atât efect fungicid (combate bolile), cât și insecticid combătând dăunătorii datorită causticității sale. Utilizat ca zeamă albastră acesta combate agenții patogeni, care iernează la suprafața scoarței plantelor, cât și formele de iernare ale majoritații dăunătorilor aflați aici fără a avea efect fitotoxic asupra plantelor gazdă, acestea nefiind în vegetație. Alte produse utilizate în aceste tratamente sunt așa-zisele uleiuri horticole, care spre deosebire de zeama albastră au efect distrugător doar asupra insectelor ce hibernează ca ou, larve sau adulți pe scoarța plantelor, dar nu și asupra fungilor, ciupercile parazit, deci nu au efect fungicid. Uleiurile horticole sunt de fapt insecticide de contact sau respirație condiționate pe suport de ulei mineral care prin înbăierea plantelor formează pe acestea o peliculă asfixiantă, toxică ce îmbracă toată scoarța plantelor izolând-o astfel de mediul înconjurător, asfixiind astfel vietățile pe care s-a așezat, dar și instalând peste ele o atmosferă toxică. Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și repectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii. Pentru a avea efectele dorite faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare cm pătrat de plantă pornind de sus în jos spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt. Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție dizolvat în prealabil în apă călduță și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă a acesteia. La speciile semințoase, măr, păr, gutui, trebuie aplicate 3 tratamente începând cu luna decembrie până la umflarea mugurilor, iar la sâmburoase, cais, cireș, piersic, prun, vișin măcar 2 tratamente sunt suficiente. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut cu ulei horticol urmat peste o lună de cel cu zeamă albastră și apoi la semințoase încă un tratament cu un insecticid, alt produs decât primul pentru a asigura o paletă largă de substanțe active administrate.
Tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie spre a nu-i scurta din timpul de acțiune prin pornirea imediată a vegetației. Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mult mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție (carapace sau perișori fini, lânoși) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață, dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu produse diferite spre a se completa efectul unuia cu cel al următorului. Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe, dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea căci va fi un volum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Tratamentul de iarmă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păienjeni) ce se dezvoltă pe frunze creând pe acestea bășicuțe, negei în care se ascund dăunătorii și sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă, acest aspect se neglijează de proprietarii de vii și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției. Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectueze astfel de tratamente spre a suprima sursele potențiale de infestare secundară cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe butuci și coarde spre a provoca distrugerea agenților patogeni de gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomicultură se reduce la maximum 5 – 6 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor și totodată și costurile de producție. Perioada de aplicare a acestor tratamente este spre final așa că trebuie să vă cam grăbiți.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here