Cred că articolul de față nu este suficient pentru punerea la punct a acestui extrem de important aspect din activitatea fermierilor noștri. Totuși, pornind de la stabilirea densității la semănat, vom încerca să detaliem cele mai importante aspecte ale acestei etape din tehnologia uneia dintre cele mai răspândite culturi agricole de la noi. Și la cultura porumbului, ca de altfel la majoritatea culturilor agricole, se aplică cu mare succes dictonul ,,rarul umple carul, desul umple fesul”, în sensul că o cultură deasă presupune o fertilizare bogată, asigurarea în optim a apei, întreținerea mai atentă a culturii curată de buruieni, o protecție fitosanitară mai eficace etc, etc. O cultură mai răruță dispune de hrană mai ușor, are o mai bună aerisire și iluminare, luptă mai eficient cu bolile și dăunătorii, asigură o recoltă mai mare și mai bună calitativ. În condițiile noastre din Gorj, la hibrizii recomandați, din grupele 200 și parțial 300 F A O, fără irigații, sol cu fertilitate nu prea ridicată, dar cu conținut mare de argilă, cu coeficient mare de compactare etc., se recomandă o densitate de 40 – 45 de mii de plante recoltabile pe hectar. La această cifră se mai adaugă 5% spor de densitate pentru patinarea utilajelor, alte 5 -10% pentru pierderile de plante provocate de utilajele pentru întreținere și a pagubelor provocate de dăunători și așa se ajunge la o densitate de semănat de 50 – 55 de mii de boabe germinabile/ha. Pe baza acestei densități și în funcție de parametrii biologici ai semințelor (masa a 1.000 boabe, puritate, germinație) se calculează cantitatea de sămânță ce trebuie achiziționată. Adâncimea de semănat trebuie să fie de 5 – 7 cm, mai mică pe terenurile mai grele, compacte, și mai mare pe măsură ce solul este mai puțin compact, mai ușor. Semănatul prea adânc într-un sol greu poate provoca o răsărire neuniformă, incompletă a plantelor, stresarea prematură a tinerelor plante, iar un semănat mai superficial într-un sol mai ușor, mai afânat, poate provoca un stres hidric plantelor pe toată perioada de vegetație, poate chiar uscarea acestora în timp de secetă prelungită sau căderea, răsturnarea plantelor în caz de furtună. Momentul optim pentru semănatul porumbului se consideră atunci când în sol, la adâncimea de semănat, temperatura este timp de 3 zile consecutive de 8 grade Celsius, cu tendință de creștere. Practic, fermierii români au asociat acest moment cu înfloritul porumbarului – Prunus spinosa – în zonă. În Gorj, această condiție se realizează de regulă după 5 – 10 aprilie și trebuie încheiată înainte de 15 mai. Semănatul prea timpuriu, când creșterea temperaturii nu este susținută, practic poate conduce la germinarea boabelor, iar tânăra plantă nu străbate tot stratul de sol, ci se reorientează spre profunzime unde este mai cald, ceea ce conduce la reînsămânțarea culturii. Tot la reînsămânțarea culturii, cu costuri suplimentare firește, poate conduce semănatul prea timpuriu, când în semințe, datorită umidității, se declanșează procesele biochimice, dar temperatura redusă nu favorizează formarea plantulelor, ci conduce chiar la distrugerea semințelor. Semănatul întârziat poate fi la fel de dăunător căci se poate pierde ușor apa din stratul superior al solului, deci semințele nu vor dispune de apa necesară pentru susținerea integrală a proceselor biochimice până la răsărire sau, dacă aceasta totuși se produce, tinerele plante pot suferi foarte mult din lipsa apei, ba chiar pieri.
Oamenii de știință apreciază că fiecare zi de semănat prea timpurie sau prea târzie duce la scăderea recoltei cam cu 100 de kg/ha. Iată de ce este foarte bine să se respecte cu strictețe momentul optim pentru semănat.
Ce e răbdarea? Să cari tot globul pământesc cu degetarul. – Ion VELICAN
Patul germinativ – trebuie să fie atent pregătit, respectând întocmai cerințele culturii. Se admite ca la pregătirea patului germinativ pe terenul pentru semănat să se găsească și bolovani de mărimea unui ou de găină, ceea ce va conduce la concluzia că nu s-au efectuat lucrări agricole excedentare, care să conducă la destructurarea agregatelor de sol, cu efect de sporire a conținutului de argilă și creștere a compactității solului. Trebuie folosită numai sămânță autorizată căci sămânța din generațiile ulterioare are diminuat puternic potențialul de producție și alte însușiri, ceea ce conduce la pierderi importante de producție și prețuri enorme. La pregătirea patului germinativ se administrează și îngrășămintele chimice, precum și ierbicidele necesare. Ideal este ca semănătorile să fie prevăzute și cu dispozitive de administrare a fertilizanților starter, care asigură tinerelor plante o hrană mai ușor accesibilă, ceea ce le favorizează în lupta cu buruienile în fazele incipiente, când plantele de cultură sunt mai firave. Pentru aceasta sunt foarte bune îngrășămintele complexe cu trei elemente de tipul C 16.16.16 încorporate lateral la cca 10 cm depărtare de rând și mai adânc cu 5 – 6 cm decât boabele, iar cantitatea nu poate fi mai mare de 100 – 150 kg produs comercial/ha. O cantitate mai mare poate chiar dăuna culturii, căci în acea zonă se realizează o soluție a solului prea concentrată, cu efect chiar distructiv asupra rădăcinilor tinerelor plantule. Rândurile trebuie să fie drepte și echidistante, iar adâncimea de încorporare a semințelor uniformă, căci fiecare cm în plus sau minus la adâncime conduce la diminuarea cu cca 10 % a recoltei, precum și la neuniformitatea acesteia din punct de vedere al coacerii. Sămânța trebuie să fie neapărat tratată contra bolilor și chiar și a dăunătorilor din sol (diverși viermi etc) sau din primele faze de vegetație (rățișoare etc). Aceste tratamente la sămânță nu sunt considerate agresiune asupra mediului înconjurător, căci substanțele active utilizate se află numai în sămânță și tinerele plante, nu și în mediul înconjurător. Soiurile și hibrizii pretabili a fi cultivați în Gorj au fost recomandați într-un articol anterior, deci nu-i vom mai aminti.
Nu se va lăsa sămânță pe sol, căci aceasta poate fi consumată de animalele și păsările sălbatice, ba chiar și domestice, și acestea pot muri și/sau otrăvi mai departe prin ele sau produsele lor pe consumatori. Evitați contactul direct cu semințele astfel tratate și respectați întocmai regulile de protecția muncii specifice.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – culturi de câmp, furajere și legumicole, ed. 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383 / 2013 cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine de le sine apoi …
Ing. Ion VELICI
