Tema acestui articol stăruia de multă vreme în mintea mea, dar scânteia care a aprins-o a fost întâlnirea avută cu câteva zile în urmă cu „managerul” unei importante societăți care exploatează multe hectare de teren agricol de cea mai bună calitate în sudul Olteniei. Societatea respectivă are capital majoritar străin și probabil acesta este motivul pentru care termenul de „director executive, director tehnic, inginer șef etc” nu sună plăcut la urechea acestui personaj care se împăunează cu efectuarea studiilor, în domeniul managementului desigur, hăt peste ocean, în țara Unchiului Sam, și își zice „manager”, dar prin tot comportamentul său de atunci a fost un puternic exemplu de „așa nu”. Între altele, am văzut și un lan de grâu frumos, sănătos, uniform, chiar dacă, după spusele gazdei, a fost semănat mai târziu. Din expunerea tehnologiei aplicată culturii de grâu pe care o vizitam am aflat că, pe lângă lucrările obișnuite, a mai fost și tratat contra bolilor și dăunătorilor și „în scurt timp îi vom mai aplica un nou tratament”. Din curiozitate profesională, intru în lan și smulg un smoc de plante dintr-un loc cu densitate mai mare, ba chiar și cu semne că acolo căzuseră ceva mai multe îngrășăminte cu azot, situație care se știe că sporește sensibilitatea plantelor la atacul bolilor criptogamice, și constat că plantele nu aveau nici cea mai mica urmă de suferință. Întreb „distinsa gazdă” pentru care motiv va mai face acest nou tratament și rămân stupefiat când îmi spune că „așa este tehnologia în statele avansate din occident”. Iată deci cum ne ploconim nejustificat în fața occidentului și înghițim pe nemestecate tot ce acesta produce. De aceea mă întreb dacă nu cumva „ai noștri tineri în apus învață doar la gât cravatei cum să-i lege nodul”, iar întorși acasă se dau mari și pun cu multă obrăznicie în umbră pe cei care sigur știu mai bine decât ei „ce-i de făcut” în țara asta. Mă văd nevoit să reamintesc și că, din păcate, agricultura de azi practicată la nivel mărunt este plugărit, iar la nivel mare – importantă sursă de otrăvire a mediului și a acestui popor, și mă întreb dacă acest sat mai are și câini de pază. Constat ușor că adevărații „câini” fie au îmbătrânit, fie cei tineri și buni au fost teleportați și aici au rămas doar potăile ce se umflă cu multă emfază în pene. De aceea vă îndemn să acționați cu mult discernământ asupra naturii, căci aceasta este casa noastră și, probabil tocmai pentru că nu seamănă cu cele occidentale, este mai sănătoasă și mai frumoasă, pentru că este a noastră. În multe din articolele mele am specificat că, de exemplu, excesul de azot administrat culturilor agricole, pe lângă creșterea luxuriantă a plantelor, provoacă și îmbolnăvirea consumatorilor ca urmare a acumulării excesive de nitrați în produsele agricole. Mi-am adus aminte că, pe vremea când activam în linia a întâia a agriculturii românești, adică în Bărăgan, într-un sat dintr-o zonă cu foarte mare potențial agricol și cu recolte pe măsura acestui potential, învățătoarea observă cum unul dintre cei mai zburdalnici elevi ai săi a devenit apatic, fără apetit pentru mișcarea specifică vârstei. La o analiză mai atentă, aceasta vede că unghiile și buzele copilului se învinețiseră și alerteză imediat medicul comunei. Acesta constată imediat că copilul era intoxicat cu nitriți și purcede la analiza apei din fântâna acestora și, spre stupoarea sa, constată că apa din aceasta avea un conținut periculos de mare de nitriți și nitrați. Nu a fost greu să se deducă drept sursă de poluare utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice pentru obținerea acelor recolte mari. Excesul de azot administrat, mai ales în puține tranșe, care nefiind utilizat de plante a fost levigat, spălat, și antrenat de apa de irigații în adâncime, până la primul strat freatic, aflat acolo la peste 30 m adâncime. În afara măsurii de închidere a fântânilor poluate, s-a procedat și la mutarea sectorului de chimizare de la IAS-uri la SMA-uri pentru a face și la CAP-uri o chimizare corectă, responsabilă, a agriculturii. Desigur că pe marginea drumurilor noastre iarba este nai deasă și mai frumoasă, poate chiar neatinsă de chimicalele folosite de fermieri dar… este puternic contaminată cu praful de cauciuc, de asfalt și gaze de eșapament generate de traficul rutier, nocive desigur, și, consumată de animale, această iarbă transmite aceste otrăvuri prin carne și lapte oamenilor, ceea ce conduce sigur la îmbolnăvire. În urmă cu câteva zile, cineva m-a întrebat cum poate să scape de cârtițele care i-au năpădit grădina și a rămas uimit când i-am recomandat doar să le alunge plantând în perimetrul afectat crenguțe de soc sau prin alte mijloace ecologice care să le alunge, nu să le omoare, deoarece ele nu se hrănesc cu plante, ci cu dăunătorii acestora din sol. Deci sunt de fapt o binefacere pentru grădină, iar urâțirea peisajului este prețul ce trebuie plătit pentru acest serviciu, însă acest aspect poate fi lesne remediat prin distrugerea mecanică a mușuroaielor, care și așa nu le mai trebuiesc cârtițelor. Nu vreau însă să scap din vedere îndemnul de a vă ara terenul din toamnă pentru că arătura de primăvară omoară râmele, alte animale extrem de folositoare ogoarelor. Rolul și rostul acestora îl vom detalia într-un articol dedicat special lor.
Când dai drumul unui cuvânt este ca și cum ai slobozi un leu, iar leul, se știe, e regele animalelor. – Ion VELICAN
Să mai amintesc un fapt deosebit de grav petrecut cu zeci de ani în urmă pe plan mondial, cînd Suedia a folosit foarte mult DDT, cei apropiați de vârstă cu mine știu despre ce este vorba, aplicându-l cu avioanele peste pădurile atacate de omizi. Desigur că tratamentul a avut efectul scontat, dar peste vreo douăzeci de ani granule din acest praf au fost găsite în … gheața din Antarctica. Produsul fusese scos de mult din uz, din cauza toxicității asupra omului și altor viețuitoare la data acelei descoperiri. Să ne mai mirăm de virulența cancerului și altor boli? Cu vreo 40 – 45 ani în urmă circulau trenurile încărcate cu grâu dinspre Bărăgan spre Transilvania și se întorceau … încărcate cu grâu din Transilvania în Bărăgan. Ar părea o situație de… drumeții veseli dacă nu ar fi fost extrem de serioasă, căci pe acea vreme în Bărăgan nu s-a făcut un tratament corect al lanurilor de gâu contra ploșniței cerealelor, în special din motive de … reducerea a costurilor, și în faza de lapte-ceară a boabelor a fost o puternică invazie de ploșnița cerealelor, care au înțepat boabele ca să le sugă conținutul și le-au inoculat enzime care au afectat extrem de negativ glutenul din boabe, și astfel grâul a devenit inutil pentru panificație și a trebuit să fie cupajat cu grâu din Ardeal, care nu era afectat de un asemenea atac.
Iată deci cum o măsură necugetată conduce la necazuri și cheltuieli enorme. Să vă mai amintesc faptul că statele occidentale, mai ales SUA, Germania, în setea lor exagerată de bani și producții mari, au creat produse și tehnologii care să lase în lan doar plantele de cultură, ceea ce a condus la un aspect de deșertificare și reducere a fertilității solului, de sterilizare a acestuia. Ba mai mult chiar, creaseră aparate care să distrugă bolile, buruienile și dăunătorii pe cale termică, cu flacără la sol, sau chiar cu microunde și alte radiații, ceea ce imediat a produs … sterilizarea solului, care, dintr-un organism viu, a devenit rocă sterilă, fără utilitate în agricultură. Din fericire, s-au trezit la timp și au abandonat aceste mijloace, doar în utilizarea pentru agricultură, căci mai târziu a apărut HAARP în Alaska, și nu doar aici, cu acțiune de-a dreptul apocaliptică.
Așa că vă rog, stimați fermieri, să nu uitați că naturii de-i dai un deget de ajutor, te răsplătește cu un hambar de recoltă, dar de-i faci un mic rău, nu-l vei îndrepta pe deplin nici în zece ani. Din păcate, mai sunt multe, foarte multe, prea multe, exemple în sensul… „așa nu”.
O problemă destul de stringentă mi-a fost semnalată de una dintre cititoarele ziarului nostru, doamna Carmen BĂLAȘA, din Hurezani, care se confruntă cu un atac neobișnuit de șoareci de câmp, care i-au distrus cultura de porumb și atacă puternic și grădina de legume. Din păcate, efectul distructiv al acestui mamifer, Microtus arvalis, nu se va limita doar la legume și culturi de câmp, ci, la momentul potrivit pentru el, se va extinde și asupra fructelor și apoi, în timpul iernii, și asupra pomilor fructiferi cărora, pe sub zăpadă mai ales, le va roade rădăcinile și coletul. Mai cu seamă pomilor tineri. Prolificitatea acestui animal este fantastică, o singură pereche poate conduce la apariția a 5.000 de indivizi într-un an. Combaterea acestui dăunător este destul de greoaie deoarece produsele chimice, otrăvurile, pe care le putem folosi penru stârpirea lor, sunt toxice și pentru om, animalele domestic sau sălbatice din fauna utilă. Există, desigur, și mijloace ecologice de luptă contra lor, dar acestea mai degrabă îi alungă decât să-i ucidă și eliminarea lor rămâne în sarcina prădătorilor naturali ca șerpii, doar cei din zonele submontane pot fi otrăvitori – viperele, uluii, ciori și alte păsări de pradă. Vulpile preferă găinile și dau atenție mai mică acestor șoareci. De aceea trebuie să avem grijă a lăsa cât mai puține grăunțe în câmp după recoltare, deloc fructe în pomi, teren nearat și cu vegetație multă pe el, să strângem și să scoatem toate paiele și toți cocenii de pe câmp, să folosim repelenți pentru alungarea șoarecilor de câmp și a iepurilor din livezi și grădini. De asemenea, la semănat să folosim sămânță tratată contra bolilor, dar și a dăunătorilor, cu substanțe sistemice și persistente timp mai îndelungat în plante. Să nu ucidem sau alungăm șerpii și uluii, ereții, ciorile. Ca repelenți acum, vara, putem folosi maceratul de ardei iute obținut dintr-o cană de ardei iute, cu cât mai iute cu atât mai bine, + 100 gr piper negru măcinat + 2 linguri de boia de ardei iute, peste care se toarnă 4 l apă clocotită, se astupă vasul și se lasă la macerat timp de 12 – 24 ore, după care se strecoară. Cu soluția astfel obținută se stropesc intrările în galerii, traseele pe care aceștia se deplasează. Dar atenție: această soluție este extreme de iritantă pentru ochi, gură, piele și de aceea trebuie purtate haine, ochelari, mască și mănuși de cauciuc sau polietilenă pentru a evita contactul cu picăturile de soluție. Alte mijloace ecologice la îndemână mai sunt: cârpe îmbibate cu ulei esențial de mentă introduse ca dopuri în galerii, cocoloașe de folie de aluminiu alimentar, „folal”, introduse și ele în galerii. Cred că și firele de mentă introduse în galerii îi vor alunga. Printre rândurile de legume este, de asemenea, util să cultivăm mentă, crăițe, măghiran, busuioc, cimbru. Să nu mai distrugeți mușuroaiele de cârtiță și nu le mai alungați, căci acestea se hrănesc și cu șoareci și nu consumă plante de cultură sau din flora spontană. Se mai poate stropi solul grădinei de legume cu soluție de macerat de excremente de pisică sau de câine, găinaț care, răspândind mirosul caracteristic, alungă șoarecii. Dintre produsele industriale au efect repelent, alungă șoarecii, dispozitivul solar Solar Repeller, care produce microunde ce îi alungă de pe a suprafață de 625 mp și care pot fi procurat telefonic sunând la eMAG, la telefoanele 0212 005 200 sau 0742 726 843, ori capcane mecanice. Se pot folosi și momeli chimice tip BROMACOL – 25 – 30 gr la o galerie, REDENTIN 75 RB – 6,0 kg/ha, sau PROTECT, BRODIFACOUM, BROMADIOLON, COUMATETRALYL, VERTOX, DIFENACOUM, DIFETIALON, FLOCOUMATEN, RODEX Pastă, RACUMIN Pastă. Utilizarea acestor produse este periculoasă și de aceea este bine să apelați la o firmă de specialitate. Pentru aceasta, consultați Unitatea Fitosanitară Județeană, prin intermediul specialiștilor de la Direcția Agricolă Județeană.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole, ed. 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383 / 2013 cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
