Agricultura pe înţelesul tuturor – Protecția pomilor începe de pe acum

1529

Relațiile omului cu mediul în care trăiește pot fi amicale sau tensionate, amicale în cazul în care omul nu se consideră „buricul pământului”, ci o mică parte componentă a acestuia care din nu se știe ce motive a cam fost cocoțat „în vârful piramidei trofice”, dar nu uită de unde provine ci caută să nu-l rănească prin activitatea sa, iar tensionate ca acum când omul caută să-și satisfacă orice dorință, însă fără a ține cont de ce se află în jurul său. Desigur cu toții ne dorim condiții mai bune de trai, dar să nu ignorăm natura din care provenim și în care trăim, ci să acționăm în deplină armonie cu aceasta. Vrem mai ales produse alimentare cât mai atrăgătoare și gustoase și de aceea câte o dată intervenim brutal pentru realizarea scopului propus și vedem acum din ce în ce mai clar rezultatele intervenției nesăbuită pe care am întreprins-o. Se zice că în natură ce strici într-o clipă nu repari nici în zece ani. Eu îmi propun să vă enumăr unele mijloace mai la îndemâna noastră pentru a ne proteja pomii și arbușiti fructiferi contra acelor parteneri de viață pe care în infatuarea specifică omului îi considerăm dăunăori. În opinia mea este mai bine și mai ieftin să ne asociem cu unii dintre partenerii de mediu, dar și să limităm cât mai mult condițiile de supraviețuire ale acelor care ne împiedică să obținem produse de calitate superioară și sănătoase de la pomii pe care ni i-am creat strict pentru noi. Măsurile pașnice de protecție a pomilor încep neapărat cu scuturarea fructelor rămase în pomi astfel ca acestea ajungând pe pământ să putrezească și nu să fie adăposturi admirabile pentru unele boli și unii dăunători datorită concentrației ridicată de zaharuri din suc apt să atenueze frigul de peste iarnă. De asemenea, trebuie scuturate, pentru același motiv, și frunzele încă nepicate. Contra iepurilor sau căprioarelor cel mai bun mijloc de protecție rămâne împrejmuirea plantației cu gard de plasă din sârmă înalt de peste 1,50 m și îngropată 10 – 15 cm în pământ pentru ca aceștia să nu pătrundă. Protecția pomilor tineri prin învelirea tulpinilor cu folii plastice, placaj sau alte materiale nu este tocmai sigură, deoarece la o ninsoare abundentă urmată de înghețarea zăpezii la suprafață iepurii circulă lejer pe aceasta și rod ramurile ceea ce conduce sigur la distrugerea pomilor. În acest sens eu sunt pățit. Mai putem anina în pomi căsuțe, cum făceam pe vremuri când eram elevi, și pune în ele puțină uruială pentru păsările stabile la noi care își procură mai greu hrana pe timp de iarnă și pe timpul vegetației pomilor acestea se vor hrăni cu larvele insectelor dăunătoare ajutându-ne enorm în protejatrea pomilor și fără efort suplimentar. Astfel eu am reușit să protejez în Târgu Jiu dudul și caișii de la fereastra apartamentului meu fără tratamente chimice după ce anul precedent omida păroasă a dudului mă obligase la stropiri repetate cu insecticide adecvate. Am pus mălai și firimituri de pâine pe pervazul ferestrei de la bucătărie care au fost consumate de vrăbiuțe, pițigoi, guguștiuci și alte păsări. De atunci nu a mai fost necesară nicio stopire a dudului sau a caișilor din părculeț. Aceste mijloace naturale și aproape fără costuri pot fi completate fără riscul de a agresa natura cu tratamentele de iarnă, în repausul vegetativ. Acestea sunt aproape mai eficiente decât vaccinarea omului pentru imunitate la unele boli. Din acest punct de vedere semințoasele, mărul, părul și gutuiul, reclamă trei astfel de tratamente. Primul tratament este bine să se facă începând din decembrie, după scuturarea tuturor frunzelor ca semn că plantele au intrat total în repaus vegetativ. Se va folosi acum sulfatul de cupru – CuSO4 – zis și piatra vânătă în concentrație de 3 %, fără tamponare cu var, adică zeamă albastră. La această concentrație și în soluție pură, fără var pentru neutralizarea reacției sale acide, are efect caustic asupra insectelor aflate în diferite stadii de dezvoltare, asupra ouălor acestora și chiar asupra multor spori de ciuperci fitopatogene de pe ramurile pomilor. După acest tratament făcut în decembrie – ianuarie se pot efectua fără risc de otrăvire tăierile în uscat la acești pomi căci sulfatul de cupru nu este toxic, desigur la simplul contact al pielii cu suprafețele pe care a fost aplicat. Peste minimum o lună și după efectuarea tăierilor se intervine cu stropirea cu un ulei horticol, oricare ar fi acesta, care acționează nu neapărat prin substanța activă pe care o conține ci prin formarea unei pelicule asfixiantă de ulei care distruge și păduchii țestosi sau lânoși pe care este foarte greu să-i distrugem altfel. Este bine ca acest tratament să fie făcut cu cel puțin o lună înainte de pornirea în vegetație a pomilor ca asfixierea să fie îndelungată, deplină și neapărat după tăierea pomilor ca să evităm riscul intoxicării cu substanțele active conținute de acesta. Tăierile în uscat la pomi pot fi efectuate oricând în timpul repausului vegetativ al acestora. Ultimul tratament de iarnă se face înainte de umflarea mugurilor, cu un insecticid puternic care poate fi complexat și cu un fungicid. Acesta are ca scop distrugerea insectelor care au scăpat de la primele două tratamente și acum s-au trezit la viață, sunt firave, deci mai ușor de combătut, dar nu trebuie făcut după deschiderea mugurilor, deoarece substanțele folosite au concentrație mare și pot provoca arsuri tinerilor muguri. Toate tratamentele de iarnă au ca rezultat reducerea substanțială a rezervei biologice de agenți fitopatogeni, deci a riscului unui atac intens prin infectare și infestare primare. Sâmburoasele, cais, cireș, piersic, prun, vișin se pot proteja și numai cu două dintre aceste tratamente, dar ideal este să se facă toate trei căci ele nu se repetă, ci se completează și complexează. La nevoie poate lipsi tratamentul cu sulfat de cupru, dar celelalte două nu. Aceste tratamente presupun îmbăierea pomilor pe timp călduros, temperatura aerului peste 100C, senin, fără vânt și cu siguranța că în următoarele câteva zile nu va ninge sau ploua. Nu uitați ca la fiecare 2 litri de soluție să adăugați o lingură de zahăr pentru a asigura adeziunea bună a soluției pe plante și rămânerea timp îndelungat a acesteia acolo. Zahărul sau aracetul nu au efect toxic nici asupra agenților fitopatogeni nici asupra plantelor sa a operatorilor care fac aceste stropiri, ci doar efect adeziv. În funcție de volumul coroanelor cantitatea de soluție la un hectar de plantație pomicolă poate ajunge și la 2.000 litri. Îmbăierea trebuie să fie totală căci aceste tratamente au numai efect local, nu pătrund în plante precum cele din timpul vegetației. Nu scăpați din vedere faptul că la tratamentul cu sulfat de cupru trebuie utilizate numai unelte de lemn sau plastic și măcar pentru predizolvarea produselor comerciale folosite ar trebui să folosiți apă călduță căci astfel se face o soluție mai omogenă și deci mai eficace. Nu scăpați din vedere respectarea cu strictețe a tuturor mosurilor de protecția muncii și de oprire a accesului păsărilor sau a altor animale în incintele stropite. Procurați-vă din timp de la fitofarmacii aceste produse, nu lăsați acest lucru pe momentul efectuării tratamentului căci găsiți ce a mai rămas de la alții.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here