10 – Fertilizarea ecologică a legumelor
Practic nicio cultură agricolă, indiferent de tipul de tehnologie în care se cultivă, nu poate da rezultate mulțumitoare fără a interveni suplimentar cu elemente fertilizante, deoarece solul, mai ales în zona noastră, are capacitate limitată de punere la dispoziția plantelor a acestora, ceea ce face ca recoltele să fie reduse și eforturile mult prea mari. Legumele sunt culturi mari consumatoare de elemente nutritive din sol și pentru aceasta trebuie să venim cu aport suplimentar pentru a menține un bun echilibru între elementele nutritive din sol.
Azotul – N – este elementul nutritiv cel mai consumat și cu excepția plantelor din familia botanică leguminoase ( fasole, mazăre, bob, linte, năut ș a ) care iau din aer prin simbioza cu bacteriile Rhizobium spp. cam 75 – 80 % din necesar, celelalte legume îl extrag exclusiv din sol ceea ce poate conduce la epuizarea acestuia dacă nu intervenim noi cu fertilizarea suplimentară. În legumicultura ecologică se exclude utilizarea fertilizanților artificiali, chimici.
Carența în azot imprimă plantelor un aspect palid, frunzele de jos se înnegresc, se dezvoltă încet, dau recolte reduse. Excesul de azot poate face plantele mai sensibile la secetă, cădere, boli, dăunători, poate chiar stopa înflorirea și formarea fructelor. De asemenea, sensibilizează foarte puternic fructele și legumele la păstrare în depozit și acumulându-se în recoltă poate fi chiar toxic pentru consumatori.
În legumicultura ecologică este recomandabil să se facă fertilizarea de bază, toamna, sub brazdă. Se poate aplica și fazial, ca balegă proaspătă de vaci prin apa de irigații pe brazdă sau picurare – soluție nutritivă – căci prin aspersiune ajunge pe frunze și este fitotoxic putând chiar distruge culturile.
Fosforul – P – facilitează fecundarea florilor, formarea semințelor, creștarea rădăcinilor, sporește rezistența plantelor la toți agenții dăunători. Carența de fosfor provoacă închiderea la culoare a frunzelor, apoi înroșirea lor sau apariția unor pete roșiatice pe acestea, reduce înflorirea și prelungește maturizarea fructelor, scade volumul recoltelor. Carența de fosfor se manifestă și atunci când azotul este în exces puternic. Excesul de fosfor se observă când frunzele capătă o culoare violacee și este dăunător căci blochează absorbția zincului din sol cu efect foarte negativ asupra stării de sănătate a plantelor și a rezistenței acestora la agresiunea agenților externi de orice fel, ceea ce conduce la recolte necorespunzătoare calitativ și cantitativ. În exces de fosfor plantele cresc mult mai încet și capătă un aspect straniu.
Potasiul – K – este al treilea macroelement necesar plantelor pentru o bună creștere și dezvoltare. El fortifică plantele în lupta cu agenții externi, favorizează creșterea rădăcinilor, a bulbilor sau a tuberculilor și imprimă fructelor culoare frumoasă, gust deosebit și mai ales rezistență la păstrare. De asemenea, favorizează o mai bună circulație a sevelor în plante. Carența de potasiu se exteriorează prin închiderea la culoare a vârfului, marginilor și spațiului internevural al frunzelor care capătă o necroză cafenie și devin mai sensibile la boli. Fructele rezistă mult mai puțin la transport, manipulare și depozitare. De asemanea, legumele și fructele nu mai au culoare sănătoasă, lucioasă și gust și aromă plăcute. Excesul de potasiu se întâlnește foarte rar în natură și nu afectează negativ nici plantele, nici absorția celorlaltor elemente nutritive de către plante. Întro legumicultură ecologică bine condusă este puțin probabil să apară carența sau excesul de substanțe nutritive căci atât solul, cât și composturile folosite au capacitatea de a tampona aceasta. Pe lângă aceste macroelemente (azot, fosfor, potasiu) plantele mai extrag din sol și consumă și oligoelemente (cupru, sulf, zinc ș a), dar în cantități mult mai mici, precum și microelemente (zinc, bor, molibden, mangan, magneziu, fier ș a) în cantități infime. Carența (lipsa) oricăruia dintre ele din soluția solului poate periclita extrem de grav recoltele și calitatea acestora. Atât în sol cât și în fertilizanții ecologici pe care îi folosim în cultura ecologică a legumelor se află în cantități suficiente și relativ echilibrate toate elementele nutritive necesare plantelor așa că nu apar ușor probleme în acest sens. Pentru a nu ne crea probleme din acest punct de vedere trebuie să respectăm strict măsurile agrotehnice favorabile ca:
– Alegeți cele mai potrivite terenuri pentru a amplasa grădina ecologică,
– Folosiți soiuri și hibrizi românești de legume căci aceștia sunt mai bine adaptați condițiilor de la noi și chiar și mai rezistenți la boli și dăunători,
– Respectați cu strictețe normele de organizare a grădinii și de rotație a culturilor legumicole,
– Nu recurgeți la densități mari căci pe lângă faptul că se scot cantități mai mari de elemente nutritive din sol, dar se sensibilizează inutil plantele de cultură și crește riscul de îmbolnăvire sau de atac de dăunători,
– Păstrați culturile curate de buruieni,
– Nu ardeți resturile vegetale, ci mai bine le tocați, utilizați ca mulci și apoi le introduceți în sol, sub brazdă, dacă nu le introduceți în grămada de gunoi de grajd la compostat.
– Nu exagerați cu udatul, dar nici nu lăsați culturile să sufere de sete,
– Nu folosiți rumegușul sau talașul ca atare ci introduceți-le și pe ele în platforma de gunoi la compostat,
– Nu împrăștiați pe teren cenușa sobelor de încălzit, ci împrăștiați-o peste celelalte materiale aflate în grămada pentru compostare,
– Nu introduceți în sol materiale plastice sau alte substanțe sintetice căci dăunează puternic faunei și florei naturale și cultivate.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
