Prin caracterul său reproductiv și înmulțitor, semănatul poate fi ușor asemuit încropirii unei noi familii, în sensul că înainte de căsătorie tinerii și părinții lor pregătesc noua locuință, baza materială de început și tot așa trebuie tratat și semănatul și plantatul noilor culturi. Chiar se spune că semințele trebuie așezate pe un pat tare, cu o saltea moale, și acoperite cu o plapumă pufoasă. Desigur, casa noii familii poate fi transfigurată în arătura de bună calitate, de preferință executată din toamnă și bine prelucrată de natură peste iarnă. Dacă arătura este efectuată în primăvară sigur ne vom aștepta la pierderi de recoltă din cauza nestructurării solului ca urmare a acțiunii îngheț-dezghețului și a pierderii apei înmagazinată, mai ales sub influența evaporației și a vânturilor de primăvară. Nici lucrările agricole specifice acestei campanii nu pot atenua decât în mică măsură efectele negative ale arăturii de primăvară, în comparație cu cea de toamnă. Acum, că primăvara se anunță a fi ploioasă, cu siguranță vom avea o campanie de-a dreptul pompieristică, fiind nevoiți să acționăm în ferestrele de timp prielnice. Patul germinativ, patul tare, se prepară prin discuiri repetate, la adâncime cu 2 – 3 cm mai mare decât adâncimea de semănat, făcute numai atunci când solul este propice pentru această lucrare, adică are umiditatea necesară. Acest moment se poate stabili cu destulă acuratețe de către fermier dacă acesta ia în mână din parcelă un bulgăre de mărimea unui ou de curcă și pe drum îl lasă pe acesta să cadă liber de la înălțimea brâului său; dacă bulgărele se turtește sau nu se sfarmă înseamnă că în primul caz solul are umiditate prea mare, iar în al doilea caz este prea uscat. În amândouă aceste situații se amână intrarea pe teren cu discul până când umiditatea solului devine propice acestei lucrări, adică până când bulgărele se va sfărâma în mai multe particule mici. Acesta este momentul optim pentru efectuarea lucrărilor necesare pregătirii unui bun pat germinativ. Intrând pe teren cu utilajele pentru pregătire atunci când acesta are umiditate prea mare se va produce destructurarea și tasarea solului, iar costurile materiale ale lucrărilor vor fi sporite ca urmare a creșterii rezistenței solului la acțiunea organelor active ale utilajelor și la înaintarea tractorului. Dacă se intră pe teren când acesta are umiditate prea mică se va favoriza prăfuirea solului cu efect major în sporirea conținutului de argilă care apoi va influența negativ gonflarea și compactarea solului, ceea ce va înrăutăți pătrunderea apei, aerului și a rădăcinilor plantelor în sol și, desigur, va diminua foarte mult recolta. Pentru pregătirea patului germinativ cea mai uzitată mașină agricolă este grapa cu discuri sau discuitorul. Această unealtă taie solul în felii, îl ridică, răsucește și răstoarnă totodată, cu efect benefic și asupra uniformității terenului. Adâncimea de lucru a discului este cam de 12 cm, iar distanța între organele active trebuie să fie de 17 – 19 cm. Trebuie urmărit la reglarea sa ca organele active ale bateriilor din spate să lucreze la jumătatea distanței dintre organele active ale bateriilor din față. Acest lucru se verifică și reglează prin trasarea cu viteză mică și discul așezat complet pe sol, ca în cazul efectuării lucrării propriu-zise în teren, a urmelor specific pe un teren foarte tare (de regulă, un drum) și măsurarea distanței între aceste urme. Prin deplasarea spre dreapta sau stânga a bateriilor de organe active pe barele suport se realizează amplasarea corectă a lor. De urmărit ca în mijlocul discului să nu rămână fâșii de tren nelucrat ca urmare a depărtării prea mari între bateriile din față. Grapele cu discuri trebuie să lucreze în agregat cu elemente de nivelare între care cel mai la îndemână sunt șinele grele, de tipul celor de cale ferată, care trebuie să depășească cu 10 – 15 cm în stânga și în dreapta lățimea de lucru a discurilor. Adâncimea de lucru se realizează cu ajutorul trenului de rulare, iar orizontalitatea, paralelismul utilajului cu suprafața solului, se poate realiza prin punctul de cuplare a utilajului la bara de tracțiune a tractorului și trebuie urmărit ca discul să nu lucreze cu partea din față mai sus căci bateriile din față vor lucra mai puțin adânc decât cele din spate, iar acestea din urmă vor crea un bilon la mijloc care, de fapt, doar va acoperi fâșia centrală neprelucrată sau prelucrată mai superficial de organele active ale bateriilor din față și totodată va produce și o denivelare a solului. Deoarece discurile bateriilor din spate aruncă solul tăiat spre interior, cu această mașină agricolă se pot astupa rigolele realizate printr-o arătură la margine și neastupate cu plugul. Este imperios necesar ca adâncimea de lucru a utilajelor agricole pentru pregătit patul germinativ să fie uniformă spre a asigura un semănat uniform și ca adâncime de plasare a semințelor.
Lasă-te dus de valuri și vei ajunge la fund. – Ion VELICAN
De regulă, patul tare se realizează cu discul printr-o singură trecere, la adâncimea maximă. Peste un timp scurt, una – două zile, se execută pregătirea saltelei moi, tot cu discul, dar la o adâncime cu 2 – 3 cm mai mare decât adâncimea de semănat a culturii respective, prin cel puțin două treceri. Acum se pot administra și îngrășămintele chimice complexe, având grijă să administrăm doza întreagă de fosfor și potasiu și doar jumătate din doza de azot; cealaltă jumătate de doză de azot se va administra la lucrările de prășit. Aceste îngrășăminte trebuie încorporate neapărat în sol, altfel eficacitatea lor scade foarte mult. Plapuma pufoasă, cea de la adâncimea de semănat, care trebuie să acopere semințele, se realizează, de regulă, cu o altă mașină agricolă, combinatorul, sau cu sapa rotativă, care prin organele active vibratoare ale lor produc o și mai puternică mărunțire a solului, deci o afânare mai mare care să întrerupă capilaritatea realizată cu discul, limitând ascensiunea apei din sol la nivelul semințelor și diminuând pierderea ei prin evaporare. Cea de-a doua unealtă din componența combinatorului, grapa sau tăvălugul elicoidal, provoacă ușoara tasare a solului prelucrat, ceea ce face ca în sol să rămână puține spații lacunare prin care să se piardă apa și în care rădăcinile plantelor să cadă pradă mucegaiurilor ce se dezvoltă aici. Simultan cu această lucrare se pot administra și ierbicidele de sol specifice culturii respective și încorpora sau nu, după cerințele tehnologice ale fiecăruia. După ce a fost atins acest stadiu de pregătire a patului germinativ, într-un interval de 2 – 5 zile se va efectua semănatul. Timpul de repaus enunțat anterior este necesar pentru așezarea solului, refacerea capilarității până la adâncimea de semănat și încălzirea stratului superior și astfel se asigură condiții optime pentru noua cultură. În această perioadă practic nu ar trebui să existe timp de repaus, ci numai timp prelungit de lucru pentru realizarea lucrărilor de bună calitate și încadrarea în momentul optim de semănat. Culturile de lucernă, trifoi, ghizdei sau ierburi graminee perene, la semănat necesită încă două lucrări în plus, tăvălugitul, înainte și după semănat, cu tăvălugul neted în agregat cu o grapă de mărăcini, spre a asigura o optimă punere în contact a semințelor cu solul și totodată spre a evita formarea crustei care ar împiedica o ușoară răsărire a plantelor firave și ar favoriza pierderea apei din sol prin capilaritate și evaporație.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – culturi de câmp, furajere și legumicole, ed. 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383 / 2013 cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine de le sine apoi …
Ing. Ion VELICI
