Pentru realizarea unei livezi se impune ca pomii fructiferi să fie plantați după anumite reguli și criterii agrotehnice. Cum la apariția acestui articol această acțiune este în plină desfășurare considerăm util a trata numai aspectele de natură a satisface imperativele momentului și nu întreaga problemă. Aceasta se va face la momentul potrivit spre a vă fi pe deplin utilă. Mai întâi trebuie să ținem cont de faptul că este recomandabil ca rândurile de pomi să fie orientate pe direcția Nord – Sud spre a asigura tuturor plantelor expunerea optimă la soare. Pe un teren situat în pantă acesta trebuie să aibă orientare sudică, sud – estică sau sud – vestică, cu excepția culturii alun care pretinde imperativ terenuri cu orientare nordică spre a evita insolația puternică a acestuia, ceea ce este stresant pentru alun. Când pe aceeași pantă se cultivă mai multe specii, se vor amplasa sâmburoasele în partea inferioară a pantei începând cu vișinul urmat de cireș și prun iar în partea superioară a pantei se vor ampla semințoasele începând cu gutuiul, urmat de păr și mărul în partea superioară a pantei. De preferat însă evitarea amestecului de specii, deoarece coacerea și recoltarea unor specii pot fi simultane cu tratamentele fitosanitare ale altor specii ceea ce ar conduce la contaminarea fructelor de recoltat cu produse fitosanitare, fapt care ar conduce la excluderea lor de la consum. Pe terenurile cu pantă pronunțată rândurile trebuie orientate pe direcția curbelor de nivel spre a evita astfel declanșarea eroziunii de suprafață în plantație. Schema de plantare – distanțele între rândurile de plante și între plante pe rând – se stabilesc în funcție de specii, vigoarea portaltoilor, tipul de coroană, tehnologia de cultură. Cum exploatații de tip industrial, comercial în județul nostru nu prea mai sunt și nici perspective de apariție a altora noi nu se prea întrevăd ne vom adresa în acest articol micilor fermieri, gospodăriilor familiale. Recomandăm acestora conducerea pomilor cu coroane voluminoase – vas, piramidă, fus, lider – pe trunchi semiînalt astfel încât culegerea fructelor și lucrările tehnologice specifice să se poată face cu picioarele pe pământ, iar pe sub pomi iarba să poată fi lesne utilizată în hrana animalelor. Alte tipuri de coroane și plantații sunt mult prea pretențioase și necesită cunoștiințe mult mai ample decât putem noi dezvolta în acest articol. Pentru cultura mărului cele mai utile scheme de plantare sunt cele 4 / 2 m sau 3,5 / 2 m, pentru păr se recomandă 4 / 2 m și 3,5 / 1,5 m, pentru gutui 3,5 / 2 sau 2,5 m, pentru prun 5 / 4 m sau 4 / 3 m, pentru cireș 5 / 4 m sau 4 / 3 m, pentru vișin 5 / 4 m sau 4 / 2 m iar pentru nuc 10 – 12 / 6 – 8 m. Nu recomandăm pentru cultură caisul și piersicul, culturi care în Gorj nu întâlnesc condiții propice de cultură și extinderea lor ar fi nerentabilă economic. Anterior plantării terenul destinat pentru livadă trebuie pregătit minuțios prin fertilizare organică puternică, desfundare sau arătură adâncă, mărunțire, nivelare și pichetare în schemele de plantat arătate mai sus. Cum astfel de condiții sunt tot mai greu de îndeplinit, iar plantarea pomilor fructiferi se face în teren ,,virgin,, înțelenit recomandă efectuarea gropilor la dimensiuni mai mari, 0.8 / 0,8 / 0,8 m sau chiar 1 / 1 / 1 m și administrarea unor cantități sporite de gunoi de grajd bine fermentat. Când se sapă gropile pentru plantare stratul fertil se depozitează într-o parte a gropii iar celălalt pe partea opusă. La plantare pe fundul gropii se pune o găleată de gunoi bine fermentat peste care se așează terenul fertil amestecat și el cu gunoi, sub formă conică. În amestecul de pământ pentru plantare se pot introduce și îngrășăminte complexe cu 3 elemente ( N, P, K ). Puieții, de orice specie ar fi ei, cu rădăcinile corect fasonate și mocirlite se așează în centrul gropii ( se poate utiliza o scândură marcată cu dimensiunile și centrul gropii ) și se acoperă cu jumătate din pământul rămas și apoi se tasează puternic prin călcare cu picioarele pentru o punere intimă în contact a rădăcinilor cu solul. Urmează o puternică udare localizată (cam 5 l apă la fiecare groapă) și apoi se adaugă restul de pământ amestecat cu gunoi de grajd acoperind ușor punctul de altoire care trebuie să fie amplasat deasupra solului și având grijă ca punctul de altoire să fie orientat spre sud, cu altoiul în partea de nord, de unde vin vânturile dominante spre a preveni despicarea plantei la punctul de altoire ca efect al curenților de aer. După pornirea în vegetație punctul de altoire se dezvelește de pământ spre a evita putrezirea lui sau pornirea de rădăcini din altoi. În partea de nord a plantei, la o distanță de 10 – 15 cm se amplasează un tutore suficient de rezistent care să susțină și dirijeze creșterea verticală a tulpinii noii plante. Acest tutore nu trebuie să fie mai înalt decât cel mai de jos mugure ce va genera o ramură de schelet de rangul 1 (șarpantă) spre a nu împiedica prin poziția sa orientarea corectă a ramurilor. Tutorii se păstrează pe această poziție până când se constată că tânăra plantă este suficient de rezistentă spre a-și menține singură poziția rectilinie, verticală. Legarea plantelor de tuori se face sub formă de 8 cu benzi textile suficient de late și de rezistente. Până la intrarea pe rod a tinerei plante se menține terenul de sub proiecția coroanei curat de buruieni, se fac tratamentele fitosanitare necesare menținerii unei stări normale de sănătate fără a se recurge la tratamentele din repausul vegetativ sau la văruirea tulpinii. De asemenea, toate speciile dar mai cu seamă mărul și părul se protejează contra rozătoarelor, mai ales a iepirilor. Cea mai eficientă protecție se asigură prin împrejmuirea plantației cu plasă de sârmă suficient de rezistentă și înaltă care se încorporează în sol pe o adâncime de 10 – 15 cm. Partea inferioară a acestei plase se acoperă pe o lățime de 30 – 50 cm cu un strat protector de bitum, smoală sau ulei pentru a preveni ruginirea prematură.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
