Pesticidele sunt substanțe chimice de natură pur minerală, vezi sulfatul de cupru, sulful muiabil sau coloidal, polibarul ș a, sau de natură organică, ecologice – obținute din plante sau insecte prin metode de macerare, incinerare, dar cele mai multe sunt produse industriale, de sinteză, utilizate de către fermieri în protecția plantelor contra agresorilor naturali ai plantelor de cultură. Dorința oamenilor de a obține produse agricole de natură vegetală cât mai multe, mai sofisticate, a transformat agricultura într-un război permanent cu mediul înconjurător, care sigur nu va fi câștigat de om, ci chiar și într-un timp foarte îndepărtat, să sperăm nu prea îndepărtat, el va fi câștigat de natură. Dacă ar fi altfel ar fi un dezastru căci omul, animalul situat în vârful lanțului trofic, în lăcomia sa nu are suficient discernământ ca să fie mai ponderat. Dovadă afirmațiilor mele stau nenumăratele dezastre ecologice de pe tot globul, și din păcate țara noastră nu face excepție. A se vedea mai ales inundațiile catastrofale din ultimul timp, alunecările mari de teren, deșertificarea tot mai activă din sudul țării și alte fenomene naturale provocate de nesăbuința negustorilor voraci, mai ales de materii organice naturale, dar nu de puține ori și a proprietarilor de terenuri care continuă să creadă că pământul are nevoie de proprietari, stăpâni, când de fapt el este stăpânul nostru, al tuturor. Nu-i mai puțin adevărat că nici guvernanții nu sunt mai presus căci în loc să intensifice măsurile și mijloacele de stopare a abuzurilor de orice fel asupra naturii ei le reduc și lasă la latitudinea fiecărei persoane care lucrează un petic cât de mic de teren modul de exploatare a acestuia. În goana lor după producții cât mai mari aceștia calcă în picioare orice regulă și restricție tehnologică și, din indolență, dar și din neinformare corectă, acționează haotic, de cele mai multe ori în contratimp, ceea ce se vede mai târziu, uneori chiar prea târziu și, fie devine prea costisitor, fie lipsit de mijloace și metode de remediere. Așa că „mama natură” n-are decât de suferit de pe urma nesăbuinței fiilor ei. Cu un efectiv tot mai redus de specialiști în agricultură, nici măcar un inginer agronom la fiecare comună, cu o expertiză din ce în ce tot mai slabă a noilor veniți, căci ei n-au cum să dobândească această expertiză, știut fiind că școala, de orice grad ar fi ea, te învață cum să înveți și unde să cauți informația necesară, nu-ți inoculează deprinderile practice strict necesare acestei profesii, și apoi unde să se perfecționeze ei când toate așa-zisele poligoane de perfecționare au dispărut, iar „managerii” exploatațiilor agricole în care aceștia s-ar putea perfecționa nu manifestă niciun interes pentru aceasta, ba dimpotrivă, vor și ei specialiști gata formați, cât mai performanți. Se știe însă că … „ ex nihilo – nihil ”. E și mai dureros faptul că ministerul de resort este condus de un inginer agronom, iar cel de la învățământ vorbește agramat. Să fim oare condamnați la suferință veșnică? Eu sper să nu fie așa și de aceea vă recomand să tratați cu maximă atenție lupta cu natura căci în această luptă, mai abitir decât în oricare alta, trebuie respectate cu strictețe anumite reguli și legi, astfel ca să fie cât mai puține victime și ambele părți să aibă de câștigat. Păstrarea pesticidelor, mă refer la cele industriale căci preparatele ecologice făcute în fermă practic se aplică de îndată ce au fost făcute, nu se stochează. Așadar, pentru a avea siguranță, acestea se procură din timp și se stochează în încăpere proprie, întunecoasă, ferită de îngheț sau supraîncălzire. În acest sens cele mai indicate sunt beciurile, pivnițele. Cum însă, de regulă, fermele noastre sunt mici și nu necesită cantități mari de pesticide recomand ca în asemenea încăperi să fie un dulap cu încuietoare care să aibă trei compartimente etichetate, pentru fungicide, ierbicide, insecticide, în care produsele să fie stocate în ambalajele proprii și bine închise pentru a evita orice accident prin contaminare. Depozitele pentru pesticide trebuie să nu permită accesul copiilor, bolnavilor și, în general, niciunei persoane căreia … „ nu-i fierbe oala ”. Deci nu păstrați amestecate fungicidele cu ierbicidele, insecticidele, și nici cu alte produse, indiferent de natura sau destinația acestora. Înainte de folosire pesticidele lichide se scot la încălzit și se agită mereu pentru reuniformizarea concentrației; măsură care se impune a fi aplicată chiar și produselor proaspăt cumpărate din magazinele de specialitate. Uneltele folosite la prepararea și administrarea pesticidelor, aparate de stropit, cântare, recipienți pentru prepararea soluțiilor etc, se păstrează și ele bine spălate și nu în amestec cu altele. Sper că aceste reguli nu sunt greu de respectat și că vă asigură confortul psihic necesar.Ambalajele pesticidelor de orice fel se distrug, dacă furnizorul nu le acceptă la restituire. Ele pot fi reale pericole de otrăvire, dacă se reutilizează în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate. La aplicarea tratamentelor trebuie respectate întocmai dozele și concentrațiile recomandate de producător pe eticheta de pe ambalaj. Doar în situația unor tratamente puternice contra bolilor sau dăunătorilor scăpați de sub control se acceptă ca primul tratament să se facă cu o doză sau concentrație duble, așa-numitele doze de atac, dar se revine la cele normale în tratamentele următoare. Nu aplicați consecutiv două sau mai multe tratamente cu același produs, ci folosiți produse cu cubstanță activă felurită spre a evita inducerea obișnuinței sau a rezistenței agentului patogen. Excepție de la această regulă face sultatul de cupru ca zeamă bordeleză a cărui concentrație poate fi de maximum 1 % și aplicarea lui poate fi succesivă căci el nu induce nici rezistență, nici obișnuință ciupercilor patogene. Sulfatul de cupru, zeama bordeleză nu se amestecă cu niciun alt pesticid, nici chiar cu ierbicede. La tratamentele cu zeamă bordeleză se utilizează numai vase de plastic, sticlă sau lemn, este interzisă folosirea vaselor din fier, fie ele și emailate. La tratamentele contra bolilor sau dăunătorilor se recomandă adăugarea în soluție a unei cantități de 2 % aracet de lipit sau a unei linguri de zahăr pentru fiecare doi litri de soluție de stropit pentru a asigura aderența stropilor de soluție pe frunzele plantelor tratate și a garanta astfel efectul curativ al tratamentului. Nu faceți tratamente fitosanitare pe vânt, timp ploios sau la temperaturi mai mici de 100C sau mai mari de 250 C, sau când este iminentă ploaia într-un timp mai scurt de două ore după aplicare. Presiunea de lucru a soluției de stropit trebuie să fie cât mai mare la tratamentele contra bolilor și dăunătorilor pentru a se forma picături cât mai mici care să fie transportate de jet și în interioarul coroanelor, tufelor, și mai mică la aplicarea ierbicidelor pentru a obține picături mari, grele care să nu poată fi purtate de curenții de aer pe alte plante căci pot crea incidente neplăcute. La aplicarea ierbicidelor nu se impune folosirea aditivilor. Aplicarea simultană a două sau mai multe pesticide impune dizolvarea separată a acestora și apoi amestecarea în soluția de aplicat. Este bine ca soluțiile pentru tratamente fitosanitare de orice fel să se pregătească anticipat și să fie puse direct în aparatele de stropit. Nu este bine ca aceste soluții să fie pregătite în aparatele de stropit căci nu se poate asigura astfel uniformitatea concentrației acestor soluții. Înainte de aplicarea tratamentelor fitosanitare se anunță apicultorii de acest lucru, de regulă prin intermediul primăriilor. În acest sens se poate depune la secretariatul primăriilor o înștiințare scrisă în care se precizează locul, cultura tratată, produsele folosite și timpul când va fi aplicat tratamentul. Protejați albinele căci ele asigură existența speciei umane pe pământ. Nu lăsați produse, soluții sau ambalaje de pesticide pe teren căci pot fi surse de otrăvire pentru fauna spontană sau animalele domestice și implicit și a noastră. Folosiți echipamentul de protecție adecvat și în timpul manevrării soluțiilor de pesticide stați permanent cu spatele în vânt pentru a evita contaminarea cu acestea. La aplicarea tratamentelor fitosanitare nu trebuie să participe minori, femei gravide sau care alăptează, bolnavi sau persoane în stare de ebrietate. Locul de preparare și alimentare a soluțiilor pesticide nu trebuie să fie în apropierea surselor de apă de orice fel, a furajeriilor sau a locurilor de joacă pentru copii. În aceste locuri nu se bea, nu se mănâncă, nu se fumează. În caz de accident cu pesticide se iese din zona respectivă, se spală bine cu apă, iar la nevoie se anunță medicul. Laptele nu este antidot; în acest scop în primă instanță se provoacă vărsături și se folosește apă călduță și puțin sărată pentru a le provoca. Respectați cu strictețe timpul de repaus specific fiecărui produs folosit, este menționat pe ambalaje, care presupune durata până la folosirea produsului agricol tratat în alimentația oamenilor sau în hrana animalelor.
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI
Stimați fermieri, proprietari sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, căci ele sunt cele care ne țin pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către proprietari de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea prevede pedepse drastice pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înstiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
