Meiul – Panicum miliaceum – este o graminee erbacee cultivată în Transcaucazia și China de vreo 7000 de ani, iar azi cele mai mari cultivatoare de mei sunt China, Rusia, India, Orientul Mijlociu, Turcia, Polonia, Ucraina. De altfel, chinezii l-au supranumit regele cerealelor, și pe drept cuvânt, căci niciuna dintre celelalte cereale nu are virtuțile sale. Mai întâi că meiul nu conține gluten, și deci este un important suport alimentar în curele de slăbire, iar paiele sale sunt considerate fân, au 0,51 Unități Nutritive/kg, și sunt adorate de toate erbivorele, chiar și de cai. În Europa evului mediu acesta era principala cereală alimentară până la apariția porumbului, cartofului și ameliorarea grâului. Meiul este rezistent la secetă, puțin pretențios la condițiile de sol, cere o tehnologie de cultură extrem de simplă și are o perioadă de vegetație scurtă, 60 – 90 zile, se seamănă la sfârșitul campaniei de primăvară sau, și mai bine, în cultură succesivă după orz și grâu, germinând ușor la 8 – 100 C, și se recoltează ușor cu combina pentru cereale păioase. Cultura de mei poate compensa parțial daunele produse de distrugerea prin accidente climatice a culturii de porumb dacă o înlocuiește până la 15 iulie. Unele firme alimentare îl numesc „mana călugărilor”, „superaliment pentru superbebeluși” și pe bună dreptate căci boabele de mei conțin: vitaminele A, B1, B2, B3, acid elagic, calciu, catechine, curcumină, enzime, fibre alimentare, fier, fosfor, lignani, magneziu, mangan, potasiu, quercetină, sodiu, sulf și proteine digestive cu aport caloric redus, enumerare care completată cu absența glutenului, îl face foarte bun pentru consum de către copii și persoanele cu intoleranță la gluten sau la alte cereale care le provoacă alergii, suferinzii de păr și unghii casante, cei aflați în convalescență când corpul are mare nevoie de minerale. Consumul de mei în locul grâului sau chiar a orezului face ca aparatul digestiv să-și poată îndeplini rolul în condiții optime, rezolvând total problema indigestiei cronice, gazelor, balonărilor, ulcerațiilor și hiperacidității stomacale, favorizează eliminarea urinei și transpirația în caz de răceli, precum și creșterea rezistenței vaselor sanguine. Este recomandat de asemenea cardiacilor, căci reduce presiunea arterială și infarcturile, alină atacurile severe de astm și migrenele. Conținutul mare de magneziu protejează țesuturile făcând ca pielea capului, buzelor, părul, unghiile să fie sănătoase, în timp ce vitamina B3 ajută la reducerea colesterolului rău. Acidul folic din boabele de mei stimulează producerea în ritm alert de noi celule în cazul gravidelor și al copiilor. Meiul este un însoțitor ideal pentru soia și fasole în regimul alimentar vegetarian. De asemenea, consumul de mei oferă un plus de energie, stopează atacul de ciuperci și micoze, tonifiază rinichii prin proprietățile sale diuretice, diminuează stările de greață în primele luni de sarcină, alungă mirosul neplăcut al respirației ca urmare a acțiunii bactericide. Boabele de mei prăjite înainte de a fi gătite au efect benefic în diaree, indigestie, stări de vomă, iar vinul de mei (500 gr de boabe de mei fierte timp de 30 de minute în 1 l de vin roșu până când se înmoaie, băut cu înghițituri mici, zilnic câte 125 ml încălzit, după care te culci și acoperi bine, este întăritor, energizant al organismului, favorizează urinarea în caz de răceli și gripe. Meiul poate fi introdus în alimentația omului începând cu vârsta de 6 – 8 luni ca alternativă la orez, cartofi, grâu. Înainte de folosire în alimentația omului boabele de mei se spală bine. Aceste boabe se pot folosi și la prepararea unei băuturi răcoritoare foarte gustoasă și sănătoasă – braga. Boabele de mei fierte la foc mic timp de 25 – 30 de minute se pot adăuga în salata de crudități, în laptele cald de la micul dejun, înlocuiesc tăițeii în supe, orezul în sarmale, ciorbe sau preparate la cuptor, la prepararea piureurilor pentru bebeluși, iar din făina lor se prepară mămăligă, lipii și turte foarte gustoase.
Boabele de mei nu sunt un aliment alergen și nici nu conțin gluten, oxalați sau purine, precum cele ale altor cereale.
De omenie nu este niciodată risipă; este prea multă nevoie de ea.- Ion VELICAN
Tehnologia de cultură este foarte simplă, iar cercetarea românească a creat până acum soiurile Marte, Matador, Marius, Mărgărit, Minerva, Mirel. Pentru 100 kg boabe și planta adiacentă meiul extrage din sol doar 3,0 kg azot s a, 1,4 kg fosfor s a și 3,5 kg potasiu s a, și de aceea trebuie să aplicăm numai 50 – 60 kg azot s a/ ha la pregătirea patului germinativ, fără fosfor și potasiu, căci având perioadă de vegetație scurtă nu mai are timp să le consume pe acestea, el valorificând foarte bine efectul rezidual al acestor îngrășăminte aplicate culturilor premergătoare, care de regulă sunt grâul și orzul. Nu se prea practică cultura meiului în ogor propriu, ci predilect în cultură succesivă. Semănatul se face de obicei în prima jumătate a lunii iulie cu semănătoarea de cereale păioase, la 1 – 3 cm adâncime, folosind 15 – 25 kg/ha, sămânță cu masa a o mie de boabe de 5 – 8 gr. Se recomandă tăvălugirea după semănat pentru un contact mai intim al semințelor cu solul și o mai rapidă răsărire. După răsărire plantele cresc mai greu la început dar apoi își măresc ritmul de creștere. Buruienile se combat numai cu erbicidele contra buruienilor cu frunză lată recomandate pentru grâu și porumb. Boabele de mei se scutură greu din panicul și recoltatul se face când 70 – 80 % din acestea au ajuns la maturitate căpătând culoarea specifică soiului, albă, galbenă, roz sau roșie. Producția este de 800 – 2.500 kg boabe și 2.500 – 3.500 kg fân de bună calitate/ha. De regulă, după treierat, boabele se pun la uscat pentru a avea siguranța că nu se vor degrada în depozit. Ele pot fi și un excelent furaj concentrat pentru toate animalele domestice, dar mai ales pentru păsări. Meiul poate fi cultivat și pentru siloz de calitate, recoltat când boabele sunt în lapte-ceară sau ca fân, cosit când boabele sunt în lapte. Se pot obține astfel 15 – 25 to masă verde de pe fiecare hectar. Iată de ce și eu cred că meiul își merită coroana de rege al cerealelor, iar dumneavoastră dacă aveți aceeași părere puteți proceda la cultivarea lui și sigur nu veți regreta.
Nicio altă cultură nu este atât de benefică și rentabilă ca meiul.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
– vol. 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
– vol. 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
– vol. 3 – Pomicultură – ediția 2022
Telefon: 0765 622 623 – luni – vineri între orele 08.30 – 16.00, sau 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383/2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
